Sincronismul lovinescian la UBB

În anul 2024, Academia Română a lansat dezbaterea „Proiectul național românesc în orizontul secolului 21: reinterpretări și reevaluări la centenarul publicării lucrării Istoria civilizației române moderne de Eugen Lovinescu”. Socotind după numărul de manifestări care au urmat, aș spune că această inițiativă este una dintre cele mai de succes ale Academiei. Și, cum centenarul cărții lui Lovinescu este ceva mai lung (cartea, în trei volume, a apărut în 1924 – primele două – și 1925 – al treilea), putînd fi foarte bine sărbătorit atît în 2024, cît și în 2025, mă aștept ca manifestările de acest gen să continue și anul următor, în diferite locuri și feluri. 

Răspunzînd inițiativei Academiei Române, recunoscînd importanța majoră pe care această carte o are în istoria ideilor românești, dar și actualitatea fierbinte a fondului de idei al acestei lucrări, Universitatea „Babeș-Bolyai“ și revista Dilema au organizat în ziua de 4 noiembrie a.c. un simpozion intitulat „Un veac de sincronism”. Ideea revistei noastre a fost să organizăm la Cluj, cu forțe intelectuale clujene, acest simpozion și, iată, să publicăm fragmente din ceea ce s-a discutat în numărul nostru care apare de Ziua Națională a României. Ni s-a părut că nu e loc mai potrivit decît Clujul să discutăm despre sincronism și că nu e zi mai potrivită să reflectăm la cartea lui Lovinescu decît Ziua noastră. Națională.

În cadrul acestei manifestări, au avut loc două mese rotunde la care au fost invitați profesori din cadrul UBB și cercetători din cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu“ al Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca. Iar simpozionul s-a încheiat în Aula Magna a Universității cu o dezbatere la care au participat dl Ioan-Aurel Pop, istoric, profesor și fost rector al Universității clujene, președinte al Academiei Române, și dl Daniel David, psiholog, profesor și rector al UBB, membru corespondent al Academiei.

Discuțiile primei mese rotunde au avut ca temă centrală contextul intelectual, social și politic al apariției Istoriei civilizației române moderne de Eugen Lovinescu, participanții încercînd o privire asupra acestei cărți în vremea ei. De ce a scris Lovinescu această carte, oarecum colaterală preocupărilor sale? Cum a fost primită această carte la data apariției ei? Cum se înscrie fondul de idei al cărții în contextul intelectual-cultural al epocii? Este Lovinescu un singular, un excentric profesînd aceste idei despre modernizarea României sau se înscrie într-un curent vizibil și influent în epocă? Este o polemică sau o „modernizare” a teoriilor maioresciene despre imitație?

Cea de-a doua masă rotundă s-a concentrat asupra posterității sincronismului lovinescian și, în general, asupra ideii imitației ca vector civilizațional și de modernizare a României. Care a fost destinul ideilor din Istoriei civilizației române moderne văzut în 2024? Ce înseamnă sincronismul azi, avînd în vedere apartenența României la o Uniune Europeană fără granițe, cu o piață comună și o dinamică integratoare nemaiîntîlnită în istorie? Se poate spune că ideea sincronizării civilizaționale cu Occidentul a cîștigat definitiv în mentalul colectiv românesc? După un veac de sincronism, se pot formula critici la adresa acestei idei? S-a mers prea departe cu entuziasmul sincronizării sau, dimpotrivă, îi rezistăm încăpățînat? Cît de fidelă a fost evoluția civilizației românești proiectului lovinescian?

Acest Dosar spicuiește cîteva din intervențiile eminenților academici clujeni. Dar realizarea Dosarului nu ar fi fost posibilă dacă simpozionul nu ar fi fost organizat în cele mai bune condiții de Universitatea „Babeș-Bolyai“. Mulțumim tuturor profesorilor implicați și, mai ales, dlui rector Daniel David și dlui prorector Horia Poenar pentru sprijin. (Sever Voinescu)