Breșă în Zid

După ce Erich Honecker, liderul Republicii Democrate Germane, a demisionat pe 18 octombrie 1989, la conducerea țării a venit Egon Krenz, pentru doar două luni. Suficient, însă, cît să se schimbe lumea. O lume care deja știa ea însăși că se va schimba. Situația devenise foarte încordată în Germania de Est (ca și în celelalte state est-europene, de altfel), deci era evident că istoria cerea o schimbare, acea schimbare des amintită de liderul sovietic Mihail Gorbaciov, care de nu se va face voit, zicea acesta, s-ar putea realiza „sub tropăitul bocancilor” – iar asta i-a zis-o chiar lui Nicolae Ceaușescu la Kremlin.

Pentru a încerca să detensioneze situația în RDG, Krenz a decis, pe 9 noiembrie 1989, împreună cu colegii comuniști, să relaxeze restricționările privind călătoriile în Occident. Nu să le elimine. Doar că… A fost redactată în grabă o ciornă a decretului în cauză, ce i-a fost înmînată celui care avea sarcina de a face publică măsura, Günter Schabowski, membru al Biroului Politic. Acesta nu fusese la întîlnirea la care s-a luat decizia. A aruncat un ochi în grabă pe textul decretului și a anunțat că cetățenii Republicii Democrate Germane pot călători în străinătate „prin orice punct de trecere a frontierei”. De cînd? „Potrivit informațiilor mele, imediat”, a răspuns Schabowski. Întrebat de reporteri dacă măsura este valabilă și pentru Berlinul de Vest, acesta a răspuns afirmativ, iar la întrebarea referitoare la soarta Zidului Berlinului, oficialul a dat un răspuns greu de deslușit, după care a încheiat conferința de presă.

În cîteva minute s-a răspîndit vestea că Zidul era deschis, relatează istoricul John Lewis Gaddis. Mulțimile de oameni au început să se adune la punctele de trecere, iar numărul lor era prea mare pentru a mai putea fi controlat în momentul în care Krenz a aflat despre situație. Grănicerii au deschis porțile, un val de est-berlinezi s-a revărsat în Berlinul de Vest, iar în scurt timp germanii din ambele părți erau, în picioare, șezînd ori dansînd, pe coama Zidului. Ciocanele și dălțile pe care le aduseseră cu ei pentru a dărîma construcția completau cinematografic secvența. Și istoria. A doua zi dimineață, cînd a aflat, Mihail Gorbaciov le-a transmis autorităților est-germane: „Ați luat decizia corectă”.

Aproape două decenii mai tîrziu, în anul 2007, Gorbaciov a apărut într-o reclamă pentru o prestigioasă companie producătoare de genți, stînd pe bancheta din spate a unei mașini ce rula pe lîngă ruinele Zidului. Privea gînditor pe geam și avea în dreapta sa o geantă de călătorie a firmei respective. În interiorul genții, o revistă rusească, publicație antiregim; nici o daltă, nici un ciocan.

Ce o fi avut în gînd fostul lider sovietic?