Harry Kane e fotbalist?

Ciclist nu e sigur. La 1,88 m ar fi putut fi cel mult centru în baschet. La cît e de serios, însă, putea fi orice. A ieșit scandal după ce a luat Balonul de Aur în fața lui Mbappé, sau Maoppé, după iureșul cu chipul lui suprapus pe cel al dictatorului chinez. Sau n-a fost dictator? Supărați, supușii lui Xi i-au retras toate sponsorizările și nici nu-l mai dau la televizor. Istoria se răstoarnă peste noi ca o avalanșă, gata să ne îngroape. Mao n-a fost dictator, Stalin și Pol Pot nici atît, iar Hitler începe iar să rînjească de sub mustăcioară. Nu, ăștia n-au fost dictatori. Au fost criminali în serie. În serie mare. Nici unul nu a fost judecat. Cu toții au murit în patul lor sau de mîna lor. Acum se ridică din morminte și umblă pentru că nu le-am înfipt un țăruș în inimă. Kane e un englez care joacă pentru orașul în cărui celebră berărie ținea discursuri înflăcărate cel care avea să arunce în flăcări Europa. Din punctul ăsta de vedere, lumea e mai bună. Iar fotbalul, cu toate minciunile, rasismele, xenofobiile și măgăriile lui, e unul dintre gardienii acestei lumi un pic mai sănătoase la cap decît cele pe care le-a mai cunoscut umanitatea. Iar acum capul lui încoronat e Kane. Omul are o rată monstruoasă de reușite. La Bayern, de trei sezoane și ceva, are în medie un gol la ficare meci, la Naționala Angliei și în Liga Campionilor – cîte un gol la mai puțin de un meci și jumătate. Asta nu e doar greu de făcut, e și greu de imaginat. Practic, dacă NIST-F2, ceasul care dă lumii ora exactă, s-ar rătăci, ar putea fi reglat după Kane. Cu toatea acestea, tipul are o problemă. Mare. Nu apare în tabloide. Nu are nimic spectaculos pe piele, în urechi, în nas, pe cap, pe el și mai ales sub el. Nasol. Asta îți garatează anonimatul. Dacă nu ești Kane. Noroc că e. Kane e personajul din western-uri în jurul căruia toți își cară pumni și scaune-n cap în vreme ce el dă pe gît whiskey-ul și iese liniștit pe poarta saloon-ului. Kane e un rătăcit într-o lume în care vedetele invită pitici la ziua lor sau folosesc trofeul Cupei Mondiale pe post de falus. Cînd va pleca, nu va lipsi nimănui. Poate doar celor care nu cred că viața e, chiar toată, un circ.