E un fake news. Nu era un urs. Era un ursuleț. Îți venea să îl iei în brațe și să-l smotocești. După care mamei lui i-ar fi venit să te ia în brațe și să te smotocească, după principiul circulației smotocelii în natură. Noroc că mămica n-a mai apărut. Poate își făcea siesta după un sendviș cu cîrnaț’ de porc primit în schimbul unei poze de la un turist sau poate leșinase după ce linsese o bere rămasă de la băieții cărora le zguduise cortul cu o noapte înainte. Cicliștii, în plin efort de cățărare spre Bîlea Lac, n-au avut timp de glume cu trecătorul blănos. Au făcut o scurtă voltă, i-au aruncat o privire în fugă și au continuat să-și vadă de suferința lor. Lorenzo Finn, cîștigătorul cursei și posibil viitor mare campion al Italiei, a spus că e primul urs văzut în viața lui. Trebuie să fi avut o copilărie tare nefericită dacă ai lui nu l-au dus la zoo. Dar nu-i nimic, de-asta există România pe lume, să vezi ce n-ai mai văzut. Un urs printre oameni. Un aeroport internațional în care îți cad fire în cap și se dă cu flexul la doi pași de tine. Un oraș bombardat în vreme de pace. Un pod intrat în reparații pe care nu lucrează mai nimeni. Un președinte matematician care nu știe să numere voturile pentru învestirea unui guvern. O plajă care e aproape mai mare decît marea. Un popor preacredincios care se face frate cu dracul. Despre Franța și Italia se spune că sînt muzee în aer liber. România e un parc de distracții în aer liber. Îți vine la tot pasul să mori de rîs, cu condiția să nu mori pur și simplu. Cicliștii au scăpat și de una, și de alta. Ursulețul, nu. A făcut înconjurul planetei, micul neastîmpărat, l-au plimbat ca la circ. De aceea, în cursele cicliste de la noi, în loc de tricoul galben propun să se înființeze tricoul maro. Ne-ar reprezenta foarte bine.
