Păi, ce mai contează? Mă mir că n-a ținut o oră, că doar jumătate de planetă pentru asta s-a uitat. Să o vadă pe Shakira unduind ca o cadînă. Să își mai bage în venă tot ce i se vinde prin rețele și rețete gata mestecate. Oricum regulile fotbalului s-au dus de rîpă de cînd cu cartonașul roșu retras de Trump cu mîna lui Infantino, șeful FIFA. La fel cu pauza de hidratare, care n-avea treabă cu lichidele, ci cu lichiditățile marilor companii gata să investească în aceste intervale de la jumătatea reprizelor. Ca să fim cinstiți, pseudo-spectacolul de la jumătatea meciului a fost aproape mai interesant decît anti-show-ul de pe teren, unde o echipă a încercat să joace fotbal și alta a încercat să omoare fotbalul. Argentina a reușit marea performanță de a dăuna mai mult acestui sport decît deciziile pupincuriste și mercantile la extrem ale lui Infantino. Fotbalul a primit o lovitură năucitoare duminica trecută. De obicei, asemenea evenimente ar trebui să inspire copiii și să atragă un public mai larg decît cel deja cîștigat. Dar ce să te inspire cînd vezi cotonogari tatuați care nu au treabă cu mingea, ci doar cu carnea și oasele adversarilor? Messi e un produs planetar, un nemuritor care a căzut acum din ceruri înalte fix într-o băltoacă plină de dejecții fotbalistice. Tristă retragere. Cum să te facă să visezi un meci în care o echipă trage primul șut spre poartă (atenție, nu pe poartă, ci spre) în minutul 117? Nu, toate acestea nu pot decît provoca un solid coșmar despre un joc minunat care a fost batjocorit, jefuit la drumul mare de frumusețea lui. Noroc că Spania ne-a salvat de o traumă istorică, aceea de a vedea o echipă de bătăuși cucerind Cupa Mondială printr-un viol fotbalistic. În rest, totul a fost fals în ultima zi a Mondialului. Fotbalul, spectacolul de la pauză, podiumul de pe care Trump nu se mai dădea dus. Un kitsch de dimensiuni planetare. Așa ne trebuie. Am lăsat la volan niște bandiți.
