Fascinația Bucureștiului se hrănește din ambiguități. Peste cinci secole de istorie au țesut tot mai întinse peisaje suprapuse de contraste vegetale, animale, edilitare, arhitecturale și, mai ales, umane. Istoricii, arheologii și memorialiștii desfoliază acest palimpsest urban și dezvăluie diversitatea inepuizabilă a imaginilor succesive ale orașului, de la ceea ce era odată stampa unui sat de cîmpie, cînd verde, cînd prăfuit sau noroios, pînă la holograma metropolei de astăzi, uneori luminoasă și captivantă, alteori cenușie și descurajantă. Artiștii – mai ales prozatorii, pictorii și fotografii – au umplut de viață aceste imagini și au alcătuit memoria afectivă a Bucureștiului.
Sînt multe motive pentru a iubi Capitala. S-au îndrăgostit de acest oraș cei care au avut șansa să prindă zăpezile de altădată care acopereau străzile și casele, ascundeau contrastele și închideau școlile, cei care au avut bucuria să descopere cireșii în floare la Mărțișor, în livada lui Arghezi, cei care au poposit la Mănăstirea Stavropoleos sau la Schitul Darvari și cei care au avut curiozitatea să colinde cartierele mărginașe și pe cele centrale, în curgerea anotimpurilor.
Sînt și mai multe motive de dezamăgire față de București. Mai ales în zilele noastre. Își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte și expresii buruienoase cei care pierd în trafic mai multe ore în fiecare zi, cei care se poticnesc în valurile trotuarelor și în risipa gunoaielor, cei care se sufocă în smogul de amiază în verile caniculare, cei care iarna nu au căldură în locuințe și cei care se uimesc de imaginația bolnavă din care s-au ivit cele mai năstrușnice și mai urîte construcții. Și unii, și alții, cu iubire și dezamăgire, rămîn fideli ambiguităților Capitalei. Dar au și speranța că un primar competent și integru va spori motivele de iubire și le va reduce pe cele de dezamăgire.
Prin votul de duminică, bucureștenii vor alege primarul care va avea datoria să le împlinească această speranță.
Electoratul Capitalei este, ca mărime, al doilea după cel național. Legitimitatea primarului ales în București urmează imediat după aceea a președintelui. Legitimitatea este politică pentru ambele funcții, dar în conținutul funcției de primar intră, în primul rînd, atribuții administrative. Toți primarii pe care i-a avut Capitala și-au exploatat funcția pentru beneficiile politice, ca o trambulină pentru conducerea propriilor partide sau pentru alegerile prezidențiale. Unii chiar pentru beneficii personale, nelegitime. Atribuțiile administrative au fost lăsate în plan secund, iar problemele cu care se confruntă cotidian sau sezonier bucureștenii au rămas nerezolvate.
Capitala are nevoie de un primar care să acorde prioritate rezolvării acestor probleme. Cel mai bogat oraș al țării, comparabil cu metropolele europene, sub aspectul dezvoltării economice, irosește uriașe resurse financiare și umane, fără a oferi locuitorilor săi ambianța firească pentru creșterea calității vieții. Absența unei viziuni urbanistice coerente și pragmatice, conflictele dintre primarul general și primarii de sector și nerealizarea, la nivel municipal, a sistemului integrat de cadastru și publicitate imobiliară sînt cîteva dintre cauzele care au generat dezechilibre majore în gestionarea proiectelor de arhitectură, de distribuire a utilităților, de amenajare a grădinilor și a parcurilor și de fluidizare a traficului. Mai eficienți decît primarul general au fost de-a lungul timpului unii primari de sector, ceea ce a accentuat discrepanțele dintre cartierele Capitalei.
Calitățile managerial-administrative și integritatea candidaților sînt criteriile hotărîtoare pentru opțiunile de vot ale bucureștenilor. Dintre candidații înscriși în competiție, numai Ciprian Ciucu întrunește ambele criterii. Alegătorii care locuiesc în sectorul 6 pot depune mărturie pentru a proba această afirmație. Ceilalți candidați fie confirmă doar unul dintre aceste două criterii, fie nici unul.
Nu este întîmplător că sondajele de opinie arată că aderența electorală a lui Ciprian Ciucu în București este mai mare decît scorul PNL. Dimpotrivă, Cătălin Drulă, celălalt candidat care aleargă pe același culoar, are în Capitală o cotă electorală mai mică decît cota USR. Se confirmă regula bine-cunoscută: la alegerile pentru primari, ca și la cele prezidențiale, omul contează mai mult decît partidul. Contracandidatul real al lui Ciprian Ciucu nu este Cătălin Drulă, ci Daniel Băluță, care are, la rîndul său, un scor mai mare decît PSD în București. Așa cum alegătorii USR au înțeles în primul tur al alegerilor prezidențiale din luna mai că Elena Lasconi nu avea șanse să ajungă în turul al doilea și au dat un vot util pentru Nicușor Dan, tot așa ar trebui să dea duminică un vot util pentru Ciprian Ciucu, singurul candidat care a făcut dovada că îndeplinește și criteriul de competență administrativă, și criteriul de integritate. În mod normal, ar fi trebuit să fie candidatul unic al PNL și USR, pentru postul de primar general al Capitalei, cum a fost Nicușor Dan în 2020. Alegătorii pot însă să facă mai mult decît au făcut liderii celor două partide. Iar Ciprian Ciucu este convingător și pentru alegătorii care nu au opțiuni politice, dar merită un primar competent și integru.
Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.
