Îmi face plăcere să scriu despre Anca Vintilă Dragu. În primul rînd pentru că a avut puterea să renunțe la un drum care a simțit că nu o împlinește și să-l aleagă pe cel în care ființa sa înflorea și putea să dea roade. A absolvit în anul 1995 ASE-ul în București, dar și-a dat seama că are o altă menire, în artă. Astfel, a renunțat la cariera într-o mare companie multinațională și a urmat cursurile secției de Ceramică-Sticlă-Metal la Universitatea Națională de Arte din București, absolvind-o în 2016, iar masterul în 2018. De atunci, ea este tot mai activă, avînd deja patru expoziții personale și numeroase participări la expoziții naționale și internaționale, creațiile sale fiind admirate, ele transmițînd o stare de bucurie, de seninătate, însoțită de autenticitatea datorată modului deschis, luminos al artistei de a privi lumea. Ea mărturisește: „Transformarea materiei este un miracol. Dintr-un sac de pulbere de minerale, apă și foc, poți crea obiecte palpabile, cu texturi și culoare, forme tridimensionale, poți crea o lume întreagă din imaginație. Am ales ceramica pentru acest miracol al transformării care îmi aduce bucurie și uimire [...]”. Creează, de asemenea, și obiecte de design, inspirîndu-se de peste tot: din natură, din lumea vegetală, animală, urbană, fiind importantă și materializarea unei idei, a unei experiențe, dorind să-i ofere privitorului o incursiune prin lume, să îi ofere „senzații, dorința și experiența reconstrucției unei lumi pe care o cunoaște prin intermediul altor ochi”. Mai spune: „Cred că tot ceea ce acumulez zilnic, senzații, în general, semne care îmi creează surpriza armoniei, se sedimentează acolo, undeva, și ies sub o altă formă prin ceea ce fac”.
Expozițiile personale le-a realizat sub un concept de instalație, ca aceea numită Antropo-ciberneticus. Lucrează cu diferite materiale și tehnici, în special modelaj, turnare, colaj ceramic, ea mărturisind că „o fascinează relația dintre realitățile interne și externe, dualismul dintre interior și exterior, idee și formă, impresie și expresie”. Metafora Oului ideatic, la Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia, în 2016, și Inside-Out de la Galeria Galateea, în 2017, reprezentau tocmai geneza procesului creativ, spațiul intuițiilor, drumul său către o nouă operă de artă. În spatele obiectului artistic, care este armonios, există un proces de gîndire complex și neliniștitor, esența ivindu-se la suprafață doar într-un moment de grație inspirațională. În seriile Antropo-ciberneticus și My neighbour, prezente în expoziția Antropo-ciberneticus din 2019, la Galateea, a dorit să surprindă impactul acestor noi obiceiuri de comportament social în care tehnologia nu mai este privită distopic, ci face parte din viața noastră: „Personajele se vor arhetipuri de postură și atitudine, comportamente de masă recente, care frapează”.
Iar acum, Limite fluide, la Galeria Galateea Contemporary Art, expoziție curatoriată de Anca Boeriu. Cred că în aceste vremuri tensionate, cînd știrile sînt mai mult negative, cei care au vizitat expoziția, între 19 iunie și 15 iulie, au simțit o stare de liniștire, de limpezire emoțională. Anca Vintilă Dragu mărturisește: „Pentru mine, marea a fost întotdeauna un miracol, o senzație de absolut, de conectare cu universul, apoi cu mine însămi”. La malul mării ai impresia că ești la capătul lumii și astfel ești mai aproape de cer, de diafan, trăirile sînt intense și ai senzația de plutire sau, poate mai exact, de scufundare în absolut, senzația de libertate care înseamnă schimbare și continuitate, integrînd ființa în circuitul universal.
În primul rînd, pe expoziție și-a pus amprenta feminitatea. Apa este simbolul adînc al feminității, elementul primordial prezent în aproape toate mitologiile, avînd funcții germinative și purificatoare, existînd o serie de mituri cosmogonice în care este prezentă apa, iar mari zeități ale antichității s-au născut din spuma mării. Este un sanctuar al spațiului personal, cînd omul se poate afla într-o relație specială cu sine însuși, cu universul. Este o metaforă a legăturii cu marea, acele momente unice cînd simți că ești conectat cu universul prin întoarcerea în sinele profund.
În expoziție sînt prezentate lucrări din porțelan care aparțin mării. În primul rînd, cele ce amintesc de balizele plutitoare care trebuie să-i atenționeze pe oameni de posibilele pericole. Le-a așezat în cerc ‒ el avînd, la rîndul lui, o valoare simbolică, însemnînd nu numai cosmosul, ci și mișcare, armonie, ocrotire. Se creează astfel un spațiu în care domnește liniștea necesară pentru meditație, în care ai senzația că plutești, te desprinzi de ceea ce este efemer. Balizele le-a așezat pe o oglindă neagră, care arată că, după aceste momente de liniște, valurile spală încet-încet straturile sufletului, ajungînd la cele mai adînci profunzimi, acolo unde se află și sălașul celor mai adînci frici, răni, care sînt de asemenea răscolite și cumva vindecate de mare. Contrastul dintre formele ovale, albe, luminoase și suportul întunecat exprimă tensiunile interioare, neliniștea, stări inerente existenței, dar care vor fi „spălate”, anihilate de valurile binefăcătoare ale mării. Apa, la fel ca în ritualurile arhaice care s-au păstrat pînă astăzi, sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvarea răului, așa cum descîntecele cu apă neîncepută au sensul ștergerii păcatelor.
Apoi, alte forme ce aparțin mării: scoici, alge, crabi, creînd un dialog expresiv între cele rotunde, ovale, calme, luminoase și cele ale unor vietăți marine acaparatoare, periculoase, determinînd o dinamică prin confruntare și contraste. Materialele folosite sînt porțelanul, gresia, sticla. A folosit și materiale organice (alge, nisip, săruri), a decorat balizele și figurile marine, ele transformîndu-se în timpul arderii în texturi surprinzătoare, dar aproape întotdeauna în culori calde, luminoase, ca niște depuneri datorate mării. Pe cele mai multe le-a modelat, ștergîndu-le asperitățile, granulozitatea. Artista lucrează cu diferite materiale și tehnici, în special modelaj, turnare, colaj ceramic, creînd chiar matrițe după carapacele unor scoici.
Anca Vintilă Dragu a gîndit expoziția și sinestezic, fiind stimulat și auzul, datorită micilor forme stilizate care la atingere produc sunete, un clinchet, ce ne amintesc de valuri prin formele ce se cer mîngîiate, Sînt forme ce emană lumină, transmit o stare de liniște profundă, de frumusețe de care avem atîta nevoie în aceste vremuri tensionate.
Anca Vintilă Dragu ne spune: „Vreau să ofer elemente de surpriză, de meditație și inspirație pentru privitor. Ideea este la fel de importantă ca piesa pe care o creez”.
Maria Zintz este curator, istoric de artă și critic de artă
.jpg)
