Cruciade, tatuaje și creștinismul naționalist

Au trecut aproape o mie de ani de cînd Urban al II-lea i-a îndemnat la Clermont, în 1095, pe cavalerii apuseni să ia crucea și să plece în pelerinajul armat al cărui scop era eliberarea Ierusalimului. Cei care se angajau să plece erau însemnați cu crucea, crucesignati, adică cruciați. Cel mai adesea această însemnare cu crucea se făcea prin coaserea unei cruci de cîrpă pe veșmîntul celui jurat să redea Ierusalimul creștinilor. Dar uneori putea lua forme extreme: cruciatul era tatuat sau marcat cu fierul roșu. În secolul al XV-lea, cînd cel ce lua crucea pleca la luptă împotriva turcilor, Ierusalimul fiind de mult recăzut sub stăpînire musulmană, obiceiul însemnării cu fierul roșu devenise atît de comun încît îl găsim pînă și în liturghia de binecuvîntare a celor ce depuneau jurămîntul de cruciat.

Cronicarii spun că mulțimea adunată să asculte predica lui Urban al II-lea i-ar fi primit cuvintele strigînd „Deus vult“ („Dumnezeu o dorește“). „Deus vult“ a devenit strigătul de bătălie al cruciaților, cîntat de barzi, pus pe stindarde și imortalizat de cruciați în graffiti scrijelite pe pereți de capele de țară. O mie de ani mai tîrziu, încă mai are puterea de a aduna mulțimile.

Aproprierea cruciadei de către creștinismul naționalist

Donald Trump a cîștigat decisiv alegerile prezidențiale din SUA cu un program politic populist și o propunere de vicepreședinte, J.D. Vance, care încarnează dogmele creștinismului naționalist american în 2024. Naționalismul creștin este ideologia care consideră apartenența la creștinism principalul factor identitar al națiunii. Creștin-naționaliștii americani vor ca SUA să fie un fel de teocrație a evanghelismului protestant, de unde toți disidenții care ar putea aliena identitatea creștină a SUA ori vor fi dispărut, ori vor fi cetățeni de rangul al doilea, cu drepturi mult îngrădite. În acest context, discursul creștin naționalist american a utilizat cruciada ca accesoriu retoric indispensabil. Printre simbolurile cruciate cel mai des folosite în propaganda creștin naționalistă sînt: crucea Ierusalimului, sloganul „Deus vult“, coiful „cruciat” și crucea templierilor. Obsesia cu cruciadele și aproprierea simbolurilor asociate cu aceste expediții militare au început imediat după atacul asupra turnurilor gemene de la New York, pe 11 septembrie 2001. Războiul pe care George W. Bush l-a declarat imediat împotriva al-Qaeda și care a dus la invadarea Afganistanului și a Irakului a fost definit de acesta drept cruciadă. Imediat, tropul cruciadei a fost inclus în retorica din ce în ce mai islamofobă a Occidentului. Simbolistica cruciată a devenit și mai populară în timpul existenței Statului Islamic în Siria și Irak, cunoscut mai bine după acronimul din limba engleză ISIS. Atacurile ISIS în Europa au readus cruciadele în prim-plan. O variantă mult romanțată a cruciadelor, în care cavalerii creștini, paragoni ai justiției și moralei, îi înving definitiv pe musulmani și îi alungă din ținuturile creștine. Multe organizații creștin naționaliste și islamofobe, precum English Defense League (EDL) au adoptat așa-numita cruce templieră ca emblemă. Steaguri cu inscripția „Deus vult“ au fost arborate la manifestația naționalistă de la Charlottesville, Virginia, din 2017, dar și la asaltul Capitoliului de pe 6 ianuarie 2021. În plus, mulți adepți aleg chiar să își tatueze aceste simboluri.

Tatuajul îl face pe cruciat

Victorios în alegeri, Donald Trump a început să-și numească propunerile pentru echipa cu care va conduce SUA. Alegerea lui pentru postul de secretar al Apărării, adică cel care va conduce cea mai mare armată din lume, este Pete Hegseth, veteran al armatei americane, actualmente băiat frumos care spune ce vrea să audă Trump la postul lui favorit, Fox News. În afară de a nu avea calitățile celor care sînt numiți de obicei la conducerea unei organizații cu un buget anual de aproape un trilion de dolari, cum este armata americană, Pete Hegseth mai are și niște tatuaje, o carte și un discurs, care îl prezintă ca pe un cruciat aspirant al cărui unic scop în viață este să scape lumea de islam. În 2020, Pete Hegseth a publicat o carte intitulată American Crusade. Our Fight to Stay Free (Cruciada americană. Lupta noastră să rămînem liberi) în care aseamănă America contemporană cu Europa cruciadelor, iar lupta împotriva musulmanilor și a valorilor woke este văzută ca singura cale pentru a conserva gloria creștină a SUA. Evident, Hegseth este mare susținător al restricționării imigrației musulmanilor în SUA, ceea ce Donald Trump a și încercat să pună în practică în primul mandat. Mai mult, Hegseth a făcut chiar și din propriul corp, pe care nu se sfiește să-l expună în ipostaze à la Vladimir Putin, un mediu de afișare a nostalgiilor cruciate. Pe biceps are tatuate cuvintele „Deus vult“ (lîngă un steag american proțăpit pe o mitralieră), iar pe piept și-a tatuat crucea Ierusalimului. Nominalizarea lui Hegseth ca secretar al Apărării a declanșat imediat o reacție negativă din partea presei liberale americane, care a denunțat asocierea acestor simboluri cruciate cu grupări de extremă-dreapta. Vicepreședintele proaspăt ales, J.D. Vance, i-a luat imediat apărarea lui Hegseth pe infama platformă X, apărînd „tatuajele creștine” ale acestuia în fața bigotismului anticreștin al presei.

Zelul pentru Ierusalim i-a făcut pe mulți occidentali plecați să elibereze Ierusalimul după apelul lui Urban al II-lea să-și imprime pe piele crucea pe care o voiau restaurată în Țara Sfîntă. Multe secole mai tîrziu, cruciații postulanți ai zilelor noastre își tatuează aceleași simboluri. Și ciocnirea civilizațiilor e tot ce-a fost.

Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturghist.