Prin noua sa expoziție de la Galeria Romană, maestrul Horea Paștina ne invită la o celebrare exigentă a picturii. De-a lungul deceniilor, el a perseverat în a ne deprinde să redobîndim, cum scria la un moment dat Andrei Pleșu, „sănătatea privirii”. Acest diagnostic just poate fi înțeles acum, sub presiunea omniprezentă a imaginilor, ca o terapie prin contrast. Pictura lui Horea Paștina – s-a spus – este o tenace invitație la a privi cu atenție, răbdare și smerenie, ca și cum ai asculta o șoaptă, un freamăt sau un susur, o bogăție care se găsește dincolo de suprafața vizibilului.
Criticii și istoricii de artă au văzut în alegerile estetice și în tehnicile preferate metabolizarea și transfigurarea lecțiilor marilor antecesori: au remarcat „primatul liniștii” (Radu Bogdan), lirismul (Dan Grigorescu), „calmul contemplativ” (Andrei Pleșu), alături de rigoarea, tenacitatea și vigoarea paradoxală a acestei picturi. Ce s-ar mai putea adăuga la frumusețea și dreptatea celor deja scrise despre nobila măiestrie a lui Horea Paștina? Poate că am mai putea spune că simplificarea paletei este, de fapt, o unificare și o sublimare a complexității în privirea care contemplă. Horea Paștina vrea să ne îndeletnicim cu privitul care ascultă intenția fundamentală a Creatorului: aceea de a fi în comuniune cu creația. Chemîndu-ne la concentrarea asupra elementelor și actelor primordiale, arta sa ne dezvăluie întrucîtva, transformînd frumusețea vizibilă în străvezime, structura esențială a cosmosului. Nu cred că greșim dacă ne apropiem de pictura maestrului Paștina dinspre sensibilitatea spirituală și teologică a părintelui său, astăzi Sfîntul Dumitru Stăniloae. El înțelesese, din textele de incomparabilă altitudine ale Sfîntului Maxim Mărturisitorul, că în creație sînt plasticizate rațiunile acesteia (logoi), care există veșnic la Dumnezeu. Structura de sens a creației este dată de această prezență a rațiunilor divine în ea. Or, ceea ce ne propune Horea Paștina, într-o expoziție aniversară intitulată auster și provocator Punctul, este o veritabilă meditație asupra structurilor esențiale ale creației lui Dumnezeu.
Geometrie și lumină: dimensiunea severă a formelor geometrice ca semne revelatoare se conjugă adeseori cu prezența tangibilă și delicată a unei „dimineți de primăvară”, cînd soarele nu arde, ci lasă privirea să se limpezească. Pictura maestrului Paștina este ca roua unei dimineți a Duhului. În Scriptură, ne întîlnim de mai multe ori cu această tainică relație între „roua de lumină” și înviere. Mana se pogora „cînd cădea noaptea roua pe tabără” (Numeri, 11, 9). În tradiția iudaică, învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului a fost precedată de dezlegarea așternerii picăturilor de rouă, pentru ca în creștinism prezența Cuvîntului lui Dumnezeu și, mai ales, a Duhului să fie semnificată de rouă. O rugăciune a Sfîntului Ioan Gură de Aur evocă „roua harului” care purifică și sfințește sufletele. Potrivit Sfîntului Efrem Sirul, cei trei tineri din cuptorul arzător erau ocrotiți de un strat de rouă care prefigura prezența baptismală a Duhului Sfînt. Binefăcătoarea rouă a dimineții ca promisiune de rodire a pămîntului devine semnul fragil al prezenței gingașe a Domnului, ca „un freamăt de adiere lină”. Pictura maestrului Horea Paștina este, pentru mine, o mărturie a vederii și a atingerii acestui fel de rouă spirituală, asemenea unei binecuvîntate suflări de viață, care aduce mulțumire și înalță o rugăciune de slavă. Duhul artei și al făpturii sale îl regăsesc mai mult decît oriunde în astfel de file de acatist:
Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,
Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătată a roadelor şi a seminţelor,
Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,
Slavă Ţie, pentru surîsul deşteptării scăldate în lumină,
Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mîinilor Tale,
Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!
Bogdan Tătaru-Cazaban este preot, istoric al culturii creștine. A publicat recent Învierea lui Lazăr de-a lungul secolelor, vol. I: 125-1486 (Editura Spandugino – Zeta Books, 2025).
.jpg)
