Despre Sfîntul Munte Athos s-au scris biblioteci întregi. Călători înfocați sau doar uluiți ne-au lăsat, pe urmele Egeriei, consemnări memorabile. Românii cunosc bine subiectul. După 1453, voievozii munteni și moldoveni au preluat rolul bazileilor bizantini, înzestrînd lavrele cu odoare, cărți și bani de reparații sau noi zidiri. Ba chiar au închinat unor lavre athonite diverse mînăstiri de pe la noi, care produceau pentru bunăstarea opulenților stareți aghioriți. În peste un mileniu de istorie, această singulară peninsulă prefăcută în teocratică republică monahală a cunoscut decăderi materiale și renașteri spirituale nu neapărat consecutive. Oricum, de cîte ori a dus-o foarte bine, comunitatea din Sfîntul Munte s-a supraestimat, alunecînd fie în filetism grecesc, fie în lene duhovnicească brăzdată de ambiții politice, prea puțin potrivite cu nevoințele celor ce s-au legat să caute desăvîrșirea, prin sărăcie, castitate, ascultare și contemplarea isihastă a luminii taborice.
Versiunea actuală a comunităților athonite s-a configurat după căderea URSS și extinderea UE, cînd neamurile ortodoxe s-au eliberat de comunism, au redescoperit tradiția credinței răsăritene și au luat cu asalt pios atît lavrele lor „dedicate” (ca la Ordinul de Malta, și la Athos există mînăstiri „etnice”), cît și conturile bancare, pe care creștini obișnuiți, mecena „becalieni” sau neo-tirani anti-occidentali (precum Putin și ceva prezidenți sîrbi) le-au copleșit cu donații. Mai mult ca oricînd, lavrele vînd de toate (ulei de măsline, icoane boierești, obiecte de cult, cărți de spiritualitate, dulcețuri și ce mai poftește pelerinul dornic de „suveniruri” pioase), iar bunăstarea se vede pretutindeni, fie că ne referim la costisitoare proiecte de restaurare (cu fonduri europene), fie că evaluăm impactul financiar al unui constant flux inter-ortodox de pelerini cu dare de mînă.
Din motive istorico-patrimoniale sau spirituale, Muntele Athos atrage și creștini de alte confesiuni. La Ivirion, un bătrîn bibliotecar francez mi-a arătat ediția princeps a Filocaliei, povestindu-mi cum a plecat prin 1970 spre Nepal, cu obișnuitul microbuz VW înflorat după moda hippie, și s-a fixat definitiv în duhovnicia athonită, descoperită pe drum. De curînd, deși Athosul rămîne un focar de anti-ecumenism („să ne dea bani, dar tot eretici rămîn papistașii și protestanții”...), a fost primit ca oaspete însuși Mel Gibson, faimos actor american cu vederi anti-woke, dar și regizor al unui film despre Iisus Hristos (realizat cu abundente mijloace „naturaliste”). Și cum tot ce petrece în Athos (sau oriunde) nu rămîne acolo, căci trăim pe vremea social media, fotografiile vedetei americane cu feluriți stareți & pustnici au ajuns și pe Facebook-ul românesc, unde am citit oripilante comentarii anti-catolice. Da, ce căuta heterodoxul în centrul iradiant al dreptei credințe, protejat de „ctitorul” de la Kremlin? Ba chiar, într-o conversație încinsă pe această temă, un smintit vărsa și o lacrimă antisemită la aflarea veștii că în următorul film regizat de Gibson (despre Învierea lui Iisus), Maia Morgenstern va juca iarăși rolul Maicii Domnului: „Bine, domnule, nu aș vrea să se creadă nu știu ce, dar o actriță creștină n-au găsit?”. Degeaba i s-a amintit ipochimenului că sfinții apostoli (eram chiar de ziua lui Petru & Pavel), Fecioara Maria și Domnul Hristos însuși au fost, ce să-i faci, evrei get-beget...
Eu, unul, care am poposit la Athos de mînă cu prietenul Sever Voinescu (un ireductibil „recidivist” aghioritic), îl iubesc pe Pr. Daniel Cotescu de la Vatoped, ca și pe starețul Efrem, venit tot mai des prin România, dar nu mă pot împăca nici cu belfereala stricătoare de rînduială a pozei de etapă, nici cu focarul de apocalipse anti-UE adunat pe net din spatele site-ului „O chilie athonită”, care i-a zăpăcit pe mulți dintre compatrioții noștri total dezarmați în fața propagandei putiniste. Mel Gibson a încăput bucuros la Athos, dar nu și în inima otrăvită a „ortodoxistului” ignorant din rrromâneasca Grădină a Maicii Domnului... Ce „șanse” mai poate avea noul Papă Leon al XIV-lea, vădit deschis spre dialogul ecumenic, dacă ditamai vedeta de la Hollywood a fost aspru denunțată, ca prezență impură, de către vigilenții noștri pravoslavnici georgiști?
