Teodor Baconschi

Convins că latinitatea orientală a românilor reprezintă o piesă esențială în dialectica istorică a continentului cu cea mai strălucită civilizație consemnată, Alphonse Dupront a reușit să iubească două patrii, fără să o trădeze pe nici una.

Preparatio euangelica îi are drept eroi (ai credinței și revelației supranaturale) pe Abel, Enoh, Danel, Noe, Iov, Melchisedec, Lot și regina din Saba, pomeniți în primele zece capitole ale Genezei.

Ar fi preferabil ca preoții ortodocși să-și continue lucrarea duhovnicească fără să nege nevoia altora de a recurge în paralel la psihoterapeuți și consiliere psihologică.

Înțelegem că suportul lecturii s-a digitalizat, dar statisticile care fac din noi cea mai leneșă națiune continentală în materia principalei practici culturale includ și publicațiile electronice.

Gogol și Caragiale au fost, de asemenea, profund conservatori. Ambii consideră că modernitatea ilustrează o sminteală poleită.

Imunitatea spirituală a Bisericii majoritare va scădea sub pragul critic, lăsînd loc atît anticlericalismului de stînga, cît și unor dezordini sociale.

Protestul pașnic, înalt simbolic și sacrificial nu-și mai găsește locul în prezentele societăți, dominate de autovictimizare și intoleranță polarizată.

Ultima zi pe pămînt a bătrînului comunist convertit cu greu – și niciodată deplin – la parcursul democratic al României a fost profund contradictorie.

Aceste aspecte ne arată că BOR alege să conlucreze spornic și oportun cu lumea ortodoxă greacă, într-o vreme cînd cea rusă, bunăoară, devine tot mai puțin recomandabilă.

Primii refugiați politici de după Ceaușescu au fost acele cîteva mii de intelectuali tineri, îngroziți de mineriadă, care nu și-au mai putut vedea viitorul în propria țară.

Mel Gibson a încăput bucuros la Athos, dar nu și în inima otrăvită a „ortodoxistului” ignorant din rrromâneasca Grădină a Maicii Domnului...

Multe culturi au imaginat un sălaş al morţilor – Tartar, Şeol, Hades, Infern – în contrast cu locul paradiziac al fericirii perpetue.

A fost, într-adevăr, o grădină de om și sînt convins că Dumnezeu l-a primit la El ca pe un ucenic dintotdeauna îndrăgit și inspirat.

E o temă „mută”, precum Lazăr cel chemat de Hristos să întoarcă, prin forța filantropiei divine, mersul implacabil al firii.

Sîntem nu doar învrăjbiți, ci mai curînd scindați, inclusiv prin semnificativa extindere a ereziei filetiste în sînul BOR.

Un alt ierarh – cel de la Sălaj, aflat în anchetă pentru grave fapte de corupție – a fost îndepărtat din scaun tot la fel de discret.

Biblia este atît istoria mîntuirii omului (cronica ei), cît și parte din „procesul” soteriologic întemeiat pe Hristos, Alfa și Omega.

Domnia-sa ne oferă un pasionant volum din specia celor consacrate cîndva de Philippe Ariès.

BOR are o misiune decisivă în apropierea Republicii Moldova de UE și în combaterea pastorală a defetismului pro-rus.

„Suveraniștii” sînt gata să ne impună meniul lor de conspirații paranoide, la pachet cu deplina lor confuzie mentală și morală.

Nu cu vreun potop de „Doamne ajută!” vom dovedi această uriașă ispită, ci privind-o în față.

Se pune întrebarea în ce măsură Patriarhia Română, care-și aniversează centenarul, va rămîne și autocefală.

Cel puțin în registrul picturii, Rusia nu părea să fi avut dileme eurasianice.

Creștinismul a fost din start antisistem.

Ce sîntem gata să jertfim pentru a proteja ceea ce definim drept esențial?”

Dacă vrem să rămînem credincioși învățăturii Sale, se cuvine să alungăm din pastorația BOR rătăcirea filetistă

Pentru BOR a început atunci o renaștere.

Printre asemenea obstacole, mai cu seamă astăzi, se numără și dificultatea familială de a transmite credința creștină de la o generație la următoarea.

Tradiția a explodat interbelic, oferindu-ne cea mai strălucită pleiadă de scriitori diplomați.

E drept că ocupația romană nu a trezit revolta evreilor din pură nevoie de independență politică

Columbianul Nicolás Gómez Dávila (1913-1994) seamănă oarecum cu argentinianul J.L. Borges.

E o temă adesea fructificată în istoria artei sacre

O relație similară am stabilit, cam tot pe atunci, cu opera lui Nietzsche, faimoasă prin diatribele sale contra religiei „sclavilor” și a „platonismului pentru vulg”.

Ce e frapant e că acest probabil ultim reprezentant occidental al culturii universale

Amîndoi au scris nuvele/romane și teatru, fiind îndrăgostiți de lumea actorilor și de mirosul culiselor.

Eseul despre Adorația lui Leonardo – construit geometric, în siajul moștenirii renascentiste – pune în pagină o pasionantă structură interdisciplinară

Baudelaire și Poe erau de fapt conservatori, reacționari, ireductibili visători ai unei vîrste de aur fatalmente revolute și inaccesibile, cînd doar pomenita intuiție

Nimic rău, dimpotrivă, în această schemă mentală și metafizică.

Unicul loc unde Biserica (în speță romano-catolică) e încă un stat, ce-i drept, minuscul, e Cetatea Vaticanului.

rezentarea de la Bookfest s-a făcut în absența autorului

Spațiul nu-mi îngăduie să scriu mai mult despre excelentul volum semnat de Vasile Igna.

E frustrant că nu am putut afla pînă acum adevărul „tehnic” despre culisele atentatului.