Sindromul valah

După trei alegeri și a patra amînată pentru vremuri mai bune, sîntem în iarna vrajbei noastre și ne găsim profund suferinzi de un sindrom valah care dă acum de furcă clinicienilor și îi va face să se se scarpine în cap pe istoricii de peste o sută de ani. Sîntem sătui de discuții electorale, dar nici nu putem schimba subiectul. O fi kairos, o fi TikTok, rezultatul este același: realizăm șocați, indiferent de unde ne aflăm pe spectrul politic, că ne-am schimbat atît de profund, am evoluat atît de diferit unii de alții, încît sîntem forțați să recunoaștem că trăim în lumi paralele. De asemenea, indiferent de opțiunile electorale, sîntem toți conștienți de acapararea discursului public de o ideologie veche în haine noi: populismul mistic, care combină oportunismul populismului politic cu elemente mistice și ezoterice. Așadar, politicianul atins de populism mistic are o mantră aducătoare de succes la urne: sacrificiul pentru binele poporului și invocarea divinității pe post de gaj suprem al programului politic propus. Aș asemăna populismul mistic care monopolizează astăzi discursul public din România cu un sindrom, pentru că majoritatea politicienilor, de la extrema-dreapta la cei de centru-stînga, suferă de morbul binelui poporului și luarea numelui Domnului în deșert. În anumite cazuri, precum cel al candidatului-surpriză, suferindul atins de sindromul valah ajunge la un grad de delir care cere asistența unui tratament clinic. Dar nici un politician ajuns pe prima scenă a politicii autohtone nu are curajul sau imaginația necesare unui altfel de discurs. Toți au scos iile și cămeșile de la naftalină, s-au îngreunat de cruci și au luat cu asalt bisericile. Un spectacol absurd de uniform care face să se sparie gîndul.

Misticismul neaoș

În urma alegerilor parlamentare de pe 1 decembrie au intrat în Parlament trei partide atinse în mod particular de misticismul neaoș: AUR (18,01%), Partidul S.O.S. România (7,36%) și Partidul Oamenilor Tineri (POT, 6,46%). Succesul electoral i-a îmbătat pe liderii acestor partide și pe susținătorii lor cu o fervoare mistică, ce i-a făcut să emită remarci care mai de care mai șugubețe. Iat-o pe Anamaria Gavrilă, președinta POT, la aflarea veștii că partidul ei novice a trecut pragul electoral: „Pentru noi este o onoare, din partea românilor, le mulțumim românilor din suflet. În primul și în primul rînd, slavă lui Hristos pentru tot ce ne-a dat și pentru direcția pe care o ia România”. Cu această doxologie strîmbă, urmată de promisiunea unui post doar cu apă timp de trei zile, președinta POT a sărbătorit intrarea în Parlament a unor viitori parlamentari care includ, printre alții, un domn care a furat un acumulator de bormașină de la Leroy Merlin sau, mai grav, securiști îmbătrîniți în rele pe vremea lui Ceaușescu. Cu astfel de inși, nici prea tineri și nici prea creștini, propune doamna să dea slavă lui Hristos.

În aceeași seară memorabilă, George Simion, președintele AUR, nu se putea lăsa mai prejos și a ținut o cuvîntare și mai flamboaiant mistico-neaoșă: „Vă rog pe toți, așa cum am început ziua la Sfînta Liturghie, să spunem un Tatăl nostru și să amintim, după aceea, în aplauze, de generația unionistă de la 1918, care a făcut posibilă o Românie de la Nistru pîn’ la Tisa, o Românie întreagă, o Românie de care noi să fim mîndri, cei care ne-au dat nouă o țară”. Acest ghiveci oratoric include o anaforă întreruptă, mult simțămînt patriotic și creștin, totul într-un anacolut desăvîrșit, întru totul demn de emițător. Și alte și alte asemenea elucubrații s-au perindat pe buzele cîștigătorilor și ale perdanților deopotrivă.

Sindromul valah, o manie ca multe altele

Politicianul român nu e original nici în sminteală. În 2024, populismul mistic a adus celor care l-au folosit ca armă politică succes în alegeri sau măcar creșteri în sondaje. Să ne uităm doar la două exemple, furnizate de vecinii din Ungaria și Rusia. Viktor Orbán și Vladimir Putin predică excepționalismul popoarelor din care vin, popoare alese (evident), cărora le-a fost încredințată misiunea divină de a-și conserva excepționalismul. De unde lupta împotriva globalizării, a UE, a NATO, a oricărui conglomerat care ar putea dilua esența pură a neamului. În România, candidatul care a primit cele mai multe voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale emite, ritos și parcă în transă, aceleași aforisme plate. Și el crede în excepționalismului „neamului românesc”, în misiunea acestuia de a apăra „condiția creației” amenințată „de către forțele globaliste occidentale degenerante”. Logic, atîtea popoare alese își anulează reciproc excepționalismul. Cel puțin Călin Georgescu recunoaște că „neamul românesc” își trage excepționalismul de la marele popor rus: „Șansa României este înțelepciunea rusească” și „Este o împrejurare fericită că atît poporul român, cît și poporul rus se împărtășesc cu apa marelui fluviu al spiritualității creștin-ortodoxe, care va curge în veșnicie. Trebuie să știm de unde este bine  să bem apa sfîntă, aducătoare de liniște și pace, pentru a realiza construcții spirituale care dăinuiesc în timp“. Cu alte cuvinte, între popoarele alese, excepționalismul românesc e cam ceea ce Mihail Bulgakov numea „prospețime de gradul doi”.

Anul electoral 2024 a transformat România într-o țară de evangheliști și Casandre. Politicienii anunță vestea cea bună a unui veac de lumină pentru românismul ortodoxoid spre extazul votanților proprii și oprobriul celorlalți, care au fost surprinși de succesul politic al misticismului neaoș, cum sînt mereu surprinse autoritățile de prima ninsoare. Greu dezmeticiți din visul european, cei din urmă devin Casandre care prezic, nebăgate în seamă, nenorocirea națională și emigrarea în masă. Evangheliști ai românismului sau Casandre ale europenismului, toți sîntem atinși de sindromul valah. Și mai urmează încă un rînd de alegeri! 

Valentina Covaci este specialist în istoria Bisericii și liturgist.