Tehnologia ne-a făcut să credem că putem adapta anotimpurile societății. Timp de decenii, vara a fost pentru noi doar un anotimp al vacanței, însă, azi, vara începe să rescrie regulile civilizației noastre. Pentru că azi canicula nu mai este un eveniment excepțional, ci o condiție permanentă în jurul căreia începe să fie reorganizată întreaga viață socială. Dacă acum 10-15 ani, măsurile împotriva caniculei însemnau doar recomandări: „beți apă”, „nu ieșiți la prînz”, „purtați pălărie”, azi, statele europene încep să modifice reguli de urbanism, legislația muncii, normele de construcție și chiar reglementările privind patrimoniul. Pe măsură ce valurile de căldură devin tot mai frecvente, Europa începe să se adapteze la noua față a verii.
Avertizările OMS
Recent, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat că valul de căldură care afectează Europa este doar începutul unei noi realități climatice, iar verile următoare vor deveni și mai dificile. Directorul regional al OMS Europa, Hans Kluge, a declarat că actuala caniculă reprezintă doar „o repetiție generală”, subliniind că Europa se încălzește de peste două ori mai rapid decît media globală și că episoadele de temperaturi extreme nu mai sînt fenomene izolate, ci crize recurente, tot mai frecvente, mai intense și mai îndelungate. Oficialul a avertizat că fiecare vară în care autoritățile nu iau măsuri de pregătire și adaptare va însemna pierderi de vieți omenești.
Efectele caniculei sînt deja vizibile în mai multe state europene. În Franța, serviciile medicale de urgență au înregistrat o creștere de pînă la 50% a solicitărilor în unele orașe, iar la Londra serviciul de ambulanță a consemnat un număr record de apeluri pentru urgențe care puneau viața în pericol. În Spania au fost estimate peste 300 de decese asociate temperaturilor extreme în doar cîteva zile, iar Italia a raportat cinci decese provocate de caniculă într-un interval de 24 de ore.
Totuși, Hans Kluge a arătat cum măsurile de prevenție pot reduce impactul valurilor de căldură. Acesta a amintit că Barcelona și-a extins rețeaua de adăposturi climatice, Parisul monitorizează persoanele vîrstnice și vulnerabile și a restricționat vînzarea de alcool în spațiile publice, iar mai multe regiuni din Italia au limitat munca în aer liber în cele mai fierbinți ore ale zilei, compensînd financiar lucrătorii afectați. Cu toate acestea, OMS atrage atenția că mai bine de jumătate dintre statele europene nu au încă un plan național cuprinzător pentru protejarea sănătății populației în timpul caniculei și cere adoptarea urgentă a unor măsuri de adaptare la schimbările climatice.
Patrimoniu vs caniculă
Valurile de căldură din ultimii ani schimbă și modul în care este privită adaptarea orașelor la schimbările climatice. Dacă pînă acum accentul era pus în principal pe extinderea spațiilor verzi, reducerea traficului auto și combaterea insulelor de căldură urbană, dezbaterea începe să se mute în interiorul locuințelor. Tot mai multe administrații locale și specialiști atrag atenția că fondul construit al Europei nu a fost proiectat pentru perioade lungi cu temperaturi extreme, iar confortul termic al locuințelor devine o problemă de sănătate publică. Această schimbare de perspectivă a provocat o dezbatere intensă în Franța, unde publicația Le Point remarcă apariția unei întrebări considerate pînă de curînd aproape imposibil de formulat: ar trebui relaxate regulile de protejare a patrimoniului pentru a permite adaptarea clădirilor la noile condiții climatice? Discuția a fost lansată după valul de căldură care a afectat țara și care a evidențiat vulnerabilitatea unei părți importante a fondului construit, în special a clădirilor istorice.
Primarul Parisului, Emmanuel Grégoire, a cerut ca protecția termică împotriva căldurii să fie inclusă printre criteriile luate în calcul de arhitecții responsabili cu protejarea patrimoniului. Edilul a invocat exemple concrete, precum dificultatea montării obloanelor exterioare pe clădirile protejate sau utilizarea acoperișurilor tradiționale din zinc, care pot atinge vara temperaturi de 80-90 de grade Celsius și contribuie la supraîncălzirea locuințelor. În opinia sa, normele de conservare trebuie adaptate astfel încît să permită și măsuri eficiente de protecție împotriva caniculei.
Articolul din Le Point subliniază că dezbaterea depășește cazul Parisului și reflectă o schimbare mai amplă a priorităților în urbanism. În condițiile în care episoadele de caniculă devin din ce în ce mai frecvente și mai intense, problema nu mai este doar păstrarea aspectului original al clădirilor, ci și asigurarea unor condiții de locuire compatibile cu noile realități climatice. În acest context sînt discutate soluții precum montarea obloanelor exterioare, modificarea materialelor folosite pentru acoperișuri sau instalarea sistemelor de răcire, chiar dacă acestea presupun compromisuri din punct de vedere estetic. Potrivit Le Point, autoritățile franceze sînt astfel puse în fața unei alegeri dificile: cum poate fi protejat patrimoniul arhitectural fără ca regulile de conservare să împiedice adaptarea clădirilor la temperaturi tot mai ridicate.
Canicula rescrie legislația muncii
Transformările nu se opresc însă la arhitectură. Temperaturile extreme încep să modifice și legislația europeană. Regulile diferă de la o țară la alta, însă direcția este aceeași: adaptarea pieței muncii la o realitate climatică în care verile cu temperaturi de peste 35 de grade Celsius devin din ce în ce mai frecvente.
Belgia este unul dintre statele care au introdus criterii tehnice clare pentru evaluarea riscului termic. Potrivit Reuters, reglementările nu iau în calcul doar temperatura aerului, ci utilizează indicele WBGT (Wet Bulb Globe Temperature), care include și umiditatea, radiația solară și circulația aerului. În funcție de intensitatea activității desfășurate, legislația stabilește praguri diferite de intervenție. Odată depășite aceste limite, angajatorii sînt obligați să asigure ventilație suplimentară, răcirea spațiilor de lucru, pauze mai dese și acces permanent la apă sau alte băuturi.
Germania preferă o abordare mai flexibilă, fără a stabili o temperatură maximă obligatorie pentru locul de muncă. În schimb, legislația impune angajatorilor obligația de a evalua riscurile și de a lua măsuri proporționale cu condițiile existente. Dacă temperatura depășește 30 de grade Celsius, sînt recomandate măsuri precum coborîrea jaluzelelor, aerisirea spațiilor dimineața, instalarea ventilatoarelor sau modificarea programului de lucru. Peste 35 de grade Celsius, regulile devin mai stricte și pot presupune pauze în încăperi răcite sau utilizarea echipamentelor speciale de protecție în industriile expuse la temperaturi extreme.
Italia merge și mai departe prin măsuri aplicate direct în teren. Deși nu are o reglementare națională care să impună oprirea activității atunci cînd temperaturile depășesc un anumit prag, sînt aplicate protocoale generale privind riscul termic, ordonanțe regionale și locale, precum și mecanisme de sprijin financiar pentru angajații afectați de suspendarea activității. Ordonanțele regionale prevăd suspendarea temporară a activităților desfășurate în aer liber între orele 12,30 și 16, în zonele unde prognozele indică un risc ridicat pentru lucrătorii expuși la soare și implicați în activități fizice intense. În 2025, 18 dintre cele 20 de regiuni ale Italiei au aplicat aceste măsuri, care au avut un impact asupra a peste 2,3 milioane de angajați. Deși nu există un prag unic de temperatură la nivel național, 35° C, temperatura măsurată sau resimțită, este considerată reperul general. În cazul întreruperii sau reducerii activității din cauza caniculei, angajații pot beneficia de sprijin salarial din partea statului.
Una dintre cele mai avansate reglementări este însă cea adoptată de Spania. Ministerul Muncii a anunțat recent că angajații au dreptul să își adapteze condițiile de muncă în perioadele în care sînt emise avertizări meteorologice severe. Astfel, în cazul codurilor portocaliu sau roșu de caniculă, salariații pot solicita reducerea sau modificarea programului de lucru. Pragurile care declanșează aceste avertizări diferă de la o regiune la alta, în funcție de condițiile climatice locale. Lucrătorii care nu pot ajunge la locul de muncă din cauza fenomenelor meteorologice extreme au dreptul la pînă la patru zile de concediu plătit. Dacă este necesară o perioadă mai lungă de întrerupere a activității, companiile pot recurge la scheme temporare de suspendare a contractelor de muncă invocînd situații de forță majoră.
Europa se adaptează
Și alte state europene își adaptează treptat legislația. În Polonia, angajatorii trebuie să asigure acces la apă potabilă sau alte băuturi, spații de odihnă răcite sau climatizate, pauze suplimentare și protecție împotriva expunerii directe la soare. De asemenea, amintește Reuters, lucrătorii au dreptul să întrerupă activitatea dacă apreciază că există un pericol direct pentru sănătatea sau viața lor, iar asta fără a pierde dreptul la salariu.
În Portugalia, deși nu există limite legale de temperatură care să determine suspendarea activității, legislația prevede că angajatorii trebuie să mențină, pe cît posibil, temperatura la locul de muncă între 18° C și maximum 25° C. Reglementările mai prevăd că, atunci cînd angajații sînt expuși unor temperaturi excesiv de ridicate sau scăzute din cauza condițiilor de muncă, trebuie adoptate măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor. În situații excepționale, lucrătorii pot beneficia de pauze suplimentare în timpul programului sau de reducerea duratei zilei de lucru.
