Tineri prea răsfățați sau adulți imaturi?

Pleux vorbește în special despre adulții care nu mai stabilesc limite și despre consecințele unei educații prea permisive. În același timp, acești tineri trăiesc în realitatea pe care am construit-o pentru ei.

Noi greve și marșuri au avut loc în Franța pe 10 noiembrie, iar organizațiile de tineret au anunțat continuarea mobilizării, considerînd insuficiente răspunsurile Guvernului la revendicările lor. Protestele liceenilor și studenților se desfășoară de cîteva săptămîni, într-un context european marcat de manifestații pentru finanțarea educației, împotriva scumpirilor, dar și a politicilor militare. Dincolo de aceste nemulțumiri, psihologul francez Didier Pleux propune, într-un interviu pentru Le Point, o analiză a relației dintre adolescenți și adulții care ar trebui să îi îndrume.

În Franța, mișcarea liceenilor și studenților continuă să aducă în stradă și cadre didactice, pe fondul negocierilor dificile cu executivul. La mobilizarea din 10 noiembrie au participat organizații ale elevilor, studenților și angajaților din educație, care cer mai multe resurse pentru școli și universități, condiții mai bune de studiu și de muncă și schimbări în accesul la învățămîntul superior. Potrivit Ministerului Educației, citat de Public Sénat, 49 de licee erau blocate în dimineața zilei de 10 noiembrie. La precedenta mare mobilizare, din 5 noiembrie, autoritățile estimaseră participarea la 575.000 de persoane, în timp ce sindicatul CGT anunțase 1,6 milioane.

 

Ce cer elevii, studenții și profesorii

Revendicările tinerilor depășesc problemele adolescentine ale unor liceeni, pe care îi catalogăm prea ușor „niște răsfățați”. Comunicatul comun publicat de SNES-FSU solicită angajări de profesori și personal de sprijin, investiții în renovarea clădirilor școlare și universitare, măsuri salariale și finanțarea unor locuri suplimentare în învățămîntul superior. Organizațiile contestă și mecanismele de selecție prin Parcoursup (platforma națională franceză prin care tinerii candidează pentru admiterea în primul an de învățămînt superior) și Mon Master, pe care le consideră obstacole în calea continuării studiilor. Totodată, cer anularea desființărilor de posturi prevăzute în proiectul bugetar pentru 2027.

În același comunicat, semnat inclusiv de organizații de liceeni și studenți, sînt anunțate notificări de grevă pentru săptămînile următoare. Deși Guvernul a promis investiții suplimentare în clădirile școlare și o transformare treptată a Parcoursup începînd din 2027, urmată de înlocuirea platformei în 2028, reprezentanții mobilizării au considerat că aceste promisiuni nu acoperă toate nevoile exprimate.

Ziua de 10 noiembrie a inclus și incidente. La Chelles, în regiunea pariziană, un elev a aruncat o sticlă cu benzină asupra unei reprezentante a autorităților locale, venită pentru o mediere în vederea reluării cursurilor.Nu doar ministrul Educației, Édouard Geffray, a condamnat în termeni duri fapta, dar și Union syndicale lycéenne, organizație implicată în mobilizare, s-a distanțat de violențe, susținînd totodată că lipsa unor răspunsuri suficiente din partea executivului contribuie la tensiuni. La Toulouse au existat blocaje desfășurate în general cu calm, dar în zona Lyon-ului au existat confruntări și intervenții ale forțelor de ordine.

 

Italia, Belgia și Germania: proteste cu revendicări diferite

Mobilizarea tinerilor nu se limitează la Franța. În Italia, elevii au manifestat pe 16 octombrie în mai multe orașe, cerînd mai mulți bani pentru școli și mai puține fonduri pentru înarmare. Agenția ANSA a relatat despre marșuri la Torino, Roma, Genova și în alte centre urbane, precum și despre incidente în unele locuri. La Cagliari, acțiunea s-a desfășurat sub numele „No Meloni Day”.

În Belgia, Federația Studenților Francofoni pregătește o nouă mobilizare pentru 17 noiembrie, de Ziua Internațională a Studenților, urmărind participarea elevilor din învățămîntul secundar, a părinților și a profesorilor. Cererile vizează condiții de studiu decente, costuri accesibile și îmbunătățirea vieții studențești, potrivit BX1.

În Germania, grevele școlare au vizat reforma serviciului militar. Conform unei sinteze CIVICUS Monitor, zeci de mii de tineri au participat la mai multe mobilizări între decembrie 2025 și septembrie 2026.

 

„Adulții au renunțat să își îndeplinească rolul”

Referindu-se la protestele liceenilor francezi, psihologul clinician, doctor în psihologia dezvoltării Didier Pleux a afirmat, într-un interviu pentru Le Point, că o parte a problemei se află în atitudinea adulților. În opinia sa, aceștia oscilează între aprobarea necondiționată a tinerilor și etichetarea lor drept o generație de copii răsfățați, fără să își mai asume suficient rolul de îndrumare. „Acești adolescenți sînt într-adevăr abandonați de adulți, care au renunțat să își îndeplinească rolul”, susține psihologul. Pleux leagă comportamentul unor adolescenți de ceea ce descrie de mai mulți ani drept fenomenul „copilului-rege”. Pleux a afirmat că un copil crescut fără limite și fără adulți capabili să îl contrazică riscă să ajungă să fie convins că dorințele sale trebuie satisfăcute și că are întotdeauna dreptate.

Psihologul precizează însă că această interpretare nu presupune negarea dificultăților tinerilor. El admite că unele revendicări pot fi perfect legitime și distinge între confruntarea cu un adult care stabilește limite și umilirea sau reducerea adolescentului la tăcere. În interviu, Pleux critică educația permisivă, o formă de educație în care, consideră el, protecția copilului a ajuns să excludă exigențele. Psihologul a dat exemplul familiilor în care copiii decid aproape totul, dar și a relațiilor școlare cu profesorii, în care regulile instituțiilor sînt în permanență negociate.

Potrivit lui Pleux, autonomia nu se formează prin absența îndrumării. Adulții trebuie să ofere sprijin și încredere, dar și să formuleze cerințe, să impună limite și, atunci cînd este necesar, să aplice sancțiuni. Pleux contestă și ideea că adolescența ar presupune inevitabil respingerea oricărei autorități. În viziunea sa, un tînăr își poate afirma personalitatea și poate exprima dezacorduri fără să își disprețuiască părinții sau profesorii.

Un exemplu folosit de Pleux este Parcoursup, platforma națională franceză prin care candidații își depun opțiunile pentru primul an de învățămînt superior și primesc propuneri de admitere. Psihologul spune că întîlnește tineri care au aspirații profesionale, dar care nu au fost ajutați să înțeleagă legătura dintre acestea, rezultatele școlare și efortul necesar. În aceste situații, o respingere la admitere poate fi trăită ca o nedreptate, după ani în care adolescentului i s-a transmis că simpla dorință este suficientă. Pleux consideră că părinții și profesorii ar trebui să îi ajute pe elevi să își identifice aptitudinile, interesele și dificultățile înaintea alegerii studiilor. Promisiunea că fiecare își va realiza visurile, fără discutarea condițiilor concrete, îi lasă insuficient pregătiți pentru lumea reală, după cum susține psihologul.

Problema este privită astfel din două perspective: organizațiile mobilizate cer modificarea accesului la studii și suplimentarea resurselor, în timp ce psihologul insistă asupra pregătirii individuale și a rolului adulților în orientare.

 

Cine vorbește în numele liceenilor

Pleux pune sub semnul întrebării și reprezentativitatea vocilor cel mai des prezente în spațiul public. El propune consultări în fiecare liceu, pentru a afla cîți elevi susțin blocajele și cîți doresc reluarea cursurilor. În opinia sa, mass-media acordă mai multă vizibilitate confruntărilor decît elevilor care vor să își continue activitatea școlară. Această selecție ar putea lăsa în umbră o parte a opiniilor existente în școli. Soluția avansată de psiholog este ca adulții să își asume atît ascultarea adolescenților, cît și dezacordul cu aceștia. Părinții, profesorii și responsabilii politici pot recunoaște revendicările justificate, explicînd în același timp ce se poate realiza și în ce condiții.

Pleux insistă că exercitarea autorității nu ar trebui confundată cu agresivitatea sau cu reprimarea opiniilor. În concepția sa, educația presupune pregătirea pentru o realitate în care dorințele întîlnesc reguli, responsabilități și constrîngeri. Rolul adultului este, pînă la urmă, să îl ajute pe tînăr să se formeze și să găsească mijloacele de a-și urmări obiectivele de unul singur. Cu alte cuvinte, de a-i da o undiță și de a-l învăța cum să prindă singur peștele.

În interviul pentru Le Point, Pleux vorbește în special despre adulții care nu mai stabilesc limite și despre consecințele unei educații prea permisive. În același timp, acești tineri trăiesc în realitatea pe care am construit-o pentru ei. Văd în dezbaterea publică adulți care se insultă, își contestă reciproc legitimitatea și prezintă compromisul drept o capitulare. Văd războaie și violență și pot ajunge să creadă că numai furia îi face auziți și văzuți.

Le-am promis o lume ușoară, fără griji. Însă cupola de sticlă a acestei promisiuni s-a crăpat, iar dincolo de ea tinerii au început să descopere nesiguranță, constrîngeri și adulți care mint. Vorbim, așadar, despre dificultatea lor de a accepta limitele sau și despre faptul că i-am făcut să piardă încrederea că regulile și instituțiile mai lucrează în folosul oamenilor? Și cît din comportamentul pe care îl reproșăm azi tinerilor reproduce, de fapt, comportamentul lumii în care îi creștem?

 

Credit foto: Wikimedia Commons

Share