Hai la JAZZx!

_{# Roberto Fonseca, La Gran Diversión, 2023.}

_{# GoGo Penguin, Everything Is Going To Be OK, 2023.}

_{JAZZx e festivalul care a revigorat centrul Timișoarei oferind o alternativă urbană evenimentelor mai sălbatic precum Gărîna. Ascuns mulți ani în codri și păduri, jazzul intră sistematic în centrele orașelor, deschizîndu-se astfel și unui public arbitrar care se nimerește pe acolo. Fanii jazz pot fi iritați de o astfel de mercantilizare, dar pot găsi și plăcere în a converti public ocazional, avînd material demonstrativ la îndemînă atunci cînd selecția festivalurilor e diversă și proaspătă cum e de o vreme acest JAZZx}

_{De pe afișul din acest an mi-au atras atenția două nume pe care le-am mai văzut și am apucat să mai scriu despre ele, dar care și-au fixat un grad de memorabilitate care mă face să reacționez pavlovian cînd le remarc pe afișe.}

_{Pianistul cubanez Roberto Fonseca a avut cîndva un concert de neuitat la Jazz in the Park. Apucasem atunci să-l prezint doar în baza unor audiții superficiale ce mi l-au fixat în memorie mai degrabă conceptual, prin asociere cu filmul Chico and Rita și cu Buena Vista Social Club. În concert, în schimb, Fonseca se impune într-o zonă a memoriei din care nu poate să mai dispară pe căi naturale, demonstrînd o sinergie om-pian de domeniul supranaturalului – poate acel misterios sindrom Havana de care vorbesc conspirațiile moderne și agenții CIA, o slăbiciune în picioare provocată de atingerea clapelor. Au contat și paharele de vin roșu care trebuie să lubrifieze un concert de jazz cubanez, dar tonul clapelor lui Fonseca asigură o experiență senzorială radical diferită de experiența intelectuală a audiției cu mijloace comune.}

_{Revizitîndu-l cu ocazia veștii de revenire a sa, am poposit asupra recentului album de petrecere La Gran Diversión pe care pune la cale o experiență aparent continuatoare a proiectului Buena Vista Social Club unde și-a făcut ucenicia. Cu o largă desfășurare de forțe, prima imagine pe care o creează în minte e petrecerea monstruoasă de la începutul filmului Babylon – de altfel, contemporană cu epoca evocată aici, doar că, în loc de destrăbălarea Hollywood-ului, Fonseca reproduce atmosfera barurilor Havanei pre-revoluționare, infestate cu mafioți petrecăreți, agenți secreți cu misiunea uitată și versiunea de atunci a păcănelelor, un Las Vegas prematur. E așadar un album mai puțin explorator și mai mult exploatator – de rumba și bolero și motive cunoscute celor familiarizați cu spiritul epocii, înțelept transpuse și în versiuni video unde întîlnim un soi de Fonseca-actor completîndu-l pe muzician pentru a întări miza hedonistă a albumului.}

_{Celălalt nume pe care l-am recunoscut pe afiș sînt britanicii GoGo Penguin, din anturajul Gondwana Records din Manchester care i-au mai trimis pe la noi pe Portico Quartet și Mammal Hands, așadar acel sortiment de post-jazz electronic pe care și-a clădit reputația Festivalul Smida Jazz. Undeva pe drumul dintre primul contact cu grupul și formatul recent am impresia că s-a pierdut ceva din forță și din prezența cu iz rock a bateriei, grupul s-a adîncit în i electronic-psihedelic apropiindu-se tot mai mult de subgenul consacrat de EST.}

_{Au și un toboșar nou, poate mai puțin atletic, iar asta schimbă tonusul pieselor, reflectat conceptual și în titlul optimist. Muzica a devenit mai terapeutică, mai diluată în ambianță, dar și mai emoțională – pare a fi politica oficială la Gondwana Records căci și colegii de casă de discuri evoluează într-o direcție similară, folosind jazzul drept rampă de pe care să lanseze explorarea posibilităților tehnologice ale instrumentarului electro, reducînd densitatea sonoră în sprijinul unor texturi mai diverse și mai imprevizibile.}

_{Roberto Fonseca și GoGo Penguin vor concerta în cadrul Festivalului JAZZx, desfășurat în perioada 5-7 iulie la Timișoara.}