Europa fericirii comune a tuturor oamenilor planetei zace sfîșiată într-o vitrină din Paris, în acel „Halt!” din Saxonia-Anhalt, în alegerile viitoare din Franța. Se termină un vis frumos. Libera circulație a oamenilor e în pericol să ajungă a se desfășura cu viteza trenurile din România. Fotbalul intrase în hora desființării tuturor barierelor în spațiul comunitar. Como, echipă revelație care ființează într-una dintre cele mai bogate regiuni ale continentului, are meciuri fără nici un italian în primul 11. UEFA contracarase cu regula fotbaliștilor crescuți la nivel național și de club. Cu cît aveai mai mulți, cu atît puteai înscrie mai mulți fotbaliști pe foaia de joc. Antwerp a denunțat în instanță această normă. Cum ar veni, unui club din Belgia ar trebui să i se permită să nu aibă nici un jucător belgian, nici măcar unul care a jucat vreodată în Belgia, și nu doar în formula de start, ci și în tot lotul. Să funcționeze ca o companie oarecare implantată într-un stat și care nu e obligată să angajeze muncitori ai acelui stat. Pare logic să fie așa, pînă la urmă echipele de fotbal sînt companii, iar marile echipe, companii multinaționale. Doar că în piața IT, a construcției de mașini, a hainelor sau gogoșilor nu se luptă Franța cu Spania sau Anglia cu Germania într-o arenă. În fotbal e o mică problemă pentru genul ăsta de abordare: mai există și echipe naționale. Care – necaz mare! – nu pot folosi decît jucători din țara respectivă. Dar cum să poți face performanță dacă marile tale cluburi folosesc numai marfă de import? Răspunsul tribunalului belgian pentru Antwerp a fost fără echivoc: Nee. Non. Pas possible. Există o limită. Nu orice și oricine poate fi vînturat oricînd în orice direcție. Nu poți funcționa, cum ar veni, într-o oază creînd deșert în jurul tău. Trebuie să crești propriii jucători. Să produci ceva pe pămîntul pe care exiști. La zeci de ani după cazul Bosman, care a setat regulile ignorării forței de muncă autohtone în fotbal, acum roata s-a întors. E în sensul a ceea ce se petrece în tot mai mare parte din Europa. Se ridică bariere. Unele sînt de bun-simț, ca aceasta. Altele vor duce la nenorociri. Libertatea e bună pînă cînd cel de lîngă tine începe să creadă că libertatea ta calcă pe a lui. În fotbal se numește fault. Cîteodată e de cartonaș. Roșu.
.jpg)
