● Ultra Sunn, The Beast in You, 2025.
● The Raveonettes, Pe’ahi 2, 2025.
Programul de iarnă din Control Club continuă cu demonstrații de cultură pop a Europei occidentale, prezentînd nișe cu o penetrare încă insuficientă la noi – unde europop-ul înseamnă încă operațiuni de război cognitiv precum Mr. President și Captain Jack, Samantha Fox și ce a mai rămas din Milli Vanilli; să nu luăm totuși asta în derîdere, căci Milli Vanilli tocmai au revenit pe eșichierul nominalizărilor Grammy, de data asta cu memorialistică despre prima nominalizare. În numele meta-artei, sper că e scrisă de ChatGPT.
Europop-ul pe care l-am îngurgitat în vremea comunismului și apoi regurgitat prin generațiile PRO și Atomic a fost în general defazat de ceea ce ascultau omologii adolescenți ai Europei atlantice, încît ne-au scăpat filoane întregi ale muzicii de dans și de club.
EBM-ul (electro body music) cu care vin în concert belgienii Ultra Sunn e un astfel de exemplu, nișă populară în triunghiul Germania-Norvegia-Marea Britanie, însă asurzitor de absentă în sud-estul Europei. Nu e un gen pretențios nici cu muzicienii, nici cu ascultătorii, chiar rudimentar-monoton în structură, urmărind mai degrabă o miză senzorială. E proiectat pentru ringul de dans și ambalat într-o imagine post-punk, curent cu care împărtășește teme lirice și referințe melodice – New Order ar fi o punte de legătură într-acolo.
În forme mai stridente, răspîndite în cluburile subterane din Germania, se asociază și cu comunitatea teatral-expresionistă cunoscută drept goth, dar și cu pionierii care au dat eticheta EBM – e vorba de Kraftwerk, la un moment de răscruce privind delegarea unor sarcini muzicale primelor sintetizatoare. Ar putea fi primul gen muzical cedat oficial Inteligenței Artificiale (artiștii nu se rușinează a se recicla reciproc, paleta sonoră fiind asumat limitată), dar însăși denumirea EBM obligă la o abordare hibridă, o participare în carne și oase, preferabil în veșminte de latex.
Și belgienii Ultra Sunn exhibă o galerie a influențelor genului: pe lîngă cei deja pomeniți, intră în colimator și înaintașii lor belgieni Front 242, și piese ce par culese cu mîna din repertoriul scandinavilor Apoptygma Berzerk, practic toată scena respectivă e prinsă în vîltoarea unui trafic de influențe regionale. Nu e doar Ultra Sunn în campania asta, evenimentul va fi urmat în Control de o invazie de primăvară ce include și exponenți mai marcanți precum IAMX și Lebanon Hanover.
Celălalt duet aproape nordic care ne vizitează este duo-ul danez The Raveonettes. Au bazele în pionieratul The Velvet Underground, dar formatul a fost actualizat pentru modernitatea indie, încorporînd „perdeaua de zgomot” – inovația de inginerie sonoră a regretatului și hulitului Phil Spector. Rezultă o muzică emanînd sinestezie, cu un sound murdărit în maniera rock-ului neglijent de garaj și totuși lipsit de asperități, conservînd melancolie și melodie sub o perdea de zgomot produsă cu reverberații și chitară puternic distorsionată.
Materialul e continuarea unui proiect-omagiu inițiat cu zece ani înainte la adresa surf rock-ului, după o experiență a protagoniștilor pe plajele de surf americane care dau și titlul acestei serii de albume. Peste esența surf rock se adaugă idei mai proaspete – distorsiuni shoegaze și dream-pop cețos, folosindu-se de acel „efect Spector” pentru un design sonor meteorologic, vălurit și nisipos interferînd cu intenția muzicală.
The Raveonettes folosesc alte mijloace tehnice decît belgienii pomeniți mai sus, dar e tot un material proiectat pentru impact senzorial (la volum ridicat), oscilînd între pop și post-rock – o secțiune ritmică preponderent electronică și multă chitară ce stîrnește acel bruiaj sinestezic.
Ultra Sunn și The Raveonettes vor concerta în Clubul Control din București pe 12 decembrie, respectiv, 13 decembrie.
