● Vega Trails, Sierra Tracks, 2025.
● Stavroz, Take a Seat, 2025.
Începutul lui 2026 oferă un sezon dens de concerte în Control dintr-o largă varietate de genuri. Se remarcă două proiecte instrumentale – Vega Trails, colaborare jazz ambiental a unor membri Portico Quartet și Mammal Hands, iar la început de primăvară vor urma belgienii retro-electro-acustici Stavroz. Sînt două sortimente de muzică cinematică realizată prin metode diferite, ambele căutînd să ofere ascultătorului stimulente senzoriale și mnemonice.
Portico Quartet și Mammal Hands au tot fost pe la noi și prin această rubrică, i-am prezentat și mai entuziast, și mai puțin entuziast în funcție de ce dispoziție aveam pentru acel nu-jazz scăldat în ambianță caldă pe care îl promovează casa de discuri Gondwana. Cine le urmărește catalogul sau le-a frecventat spectacolele va găsi satisfacții similare și aici, în ciuda unui format ceva mai reducționist. Proiectul e alcătuit din doar doi membri: de la Portico Quartet, basistul Milo Fitzpatrick, care aici mai intervine și cu violoncel și clape, iar de la Mammal Hands, suflătorul Jordan Smart, care se foloseșe de saxofon, clarinet și flaut pentru a exploata un spațiu de manevră mai larg decît în trupa sa principală. Mare parte din material e împletirea celor doi, completați discret de unii invitați, deși adesea și ritmicitatea e emulată tot prin bas și instrumente de suflat, cel mult prin percuție moale – vibrafon, coarde, tropăit de pași alergînd.
Albumul Sierra Tracks încearcă să fie cît mai puțin percutant, urmărind o fluiditate terapeutică și evitînd zvîcul tobelor, în esență s-au distilat și izolat melodia și emoția din trupele de bază ale membrilor. Are și funcția unei coloane sonore pentru documentare de descoperire turistică, reflectînd mutarea lui Fitzpatrick în Spania, spre un alt aer și altă climă.
Titlul îndrumă spre cărările lanțurilor muntoase Sierra, ceea ce duce cu gîndul și la registrul ambiental folosit de Andrew Bird în proiecte ca Echolocations. Se sugerează suișuri și coborîșuri, pante abrupte și deschideri de plaiuri, se simulează vînt și ciripit prin felurite tonuri de clarinet și experimente de suflat – e un album predominant pneumatic, încărcat de duh în sensul cel mai propriu al termenului, cu saxofonistul de la Mammal Hands oferind o execuție de excepție care funcționează și ca omagiu adus suflătorilor inovatori britanici precum John Surman. Deși e oficial proiectul basistului, pare că acesta s-a preocupat mai mult de concepție și de orchestrarea paletei sonore ce împresoară suflatul partenerului său.
Partea care a fost abandonată în colaborarea Fitzpatrik-Smart, dansabilitatea și energia cinetică, vor fi aduse separat din Belgia de proiectul intens ritmat și calistenic al belgienilor Stavroz, un hibrid electro-acustic care prestează o coloană sonoră energizantă cu instrumentar divers – sintetizatoare vintage completate cu percuție nord-africană, saxofon în duet cu chitare. Cu excepția unei piese care îl are invitat la voce pe australianul indie-sensibil Ry X, albumul e unul al fluctuațiilor și palpitațiilor instrumentale într-o manieră ce amintește și de mai cunoscutul proiect britanic DARKSIDE.
Și Stavroz sînt o trupă crescută din munca unui DJ ornamentată treptat cu instrumentație acustică, și ceva interludii ambientale pentru cei care vor să-și mai tragă sufletul între sesiuni de clubbing spastic pe axa Berlin-Amsterdam. Audiofilii preocupați de detalii metodologice vor căuta să identifice texturile sintetizatoarelor vintage Korg și Roland Juno pe care s-a sprijinit istoria muzicii de club, revoluționare în anii ’80 și readuse în atenție de Daft Punk și de DJ-ii aflați în căutarea unui sound electro cu un anumit pedigree.
Vega Trails și Stavroz vor concerta în Clubul Control din București pe data de 12 februarie, respectiv, 7 martie.
.jpg)
