● Various Artists, Planet MU 30, Planet MU, 2025.
Anii ’90 au fost o altfel de lume. În Ghost of My Life, cartea lui Mark Fisher din 2014, puteai întîlni aceste rînduri: „Imaginați-vă astăzi orice melodie lansată în ultimii cîțiva ani ca fiind trimisă înapoi în timp în, să zicem, anul 1995 și difuzată la radio. Este greu de crezut că va produce vreun șoc ascultătorului. Dimpotrivă, ceea ce ar reuși, probabil, să șocheze publicul din ’95 ar fi tocmai familiaritatea sound-ului. Oare să se fi schimbat muzica atît de puțin în ultimii 17 ani? Răspunsul ar putea sta în punerea în balanță a acestui lucru cu înlocuirea rapidă a stilurilor muzicale între anii ’60 și ’90. Repetați experimentul: imaginați-vă cum i-ar suna o piesă jungle din 1993 cuiva din 1989 și veți realiza faptul că i s-ar părea atît de nouă încît l-ar provoca să-și regîndească complet relația cu ceea ce înseamnă muzica” (trad. autorului). Preluînd formula lui Franco Berardi, aceea de „anulare lentă a viitorului”, și aplicînd-o unei anumite faze istorice a muzicii (dar și a societății capitaliste), Fisher vorbește despre o serie de cauze structurale care produc această stagnare culturală, această „diminuare a așteptărilor”. Mă gîndesc să întorc experimentul lui: cum sună astăzi, de exemplu, la exact 30 de ani distanță de la lansare, „Iced Jem”, piesă de pe albumul In Pine Effect al producătorului englez µ-Ziq, lansat de, pe atunci, proaspătul label Planet MU? Bine, nu mă luați chiar în serios, probabil că unora le va suna foarte familiar. Ce vreau să spun e că au trecut 30 de ani de cînd Mike Paradinas (el este µ-Ziq), un tînăr muzician din Wimbledon, punea bazele acestei case de discuri esențiale pentru ecosistemul muzicii electronice post-1990. Concepută inițial ca subsidiară a Virgin Records și avînd un nume inspirat de cel al label-ului Planet E al americanului Carl Craig, Planet MU reprezintă un punct nodal pentru ceea ce autorul Simon Reynolds a numit „hardcore continuum” – o teorie care radiografiază anumite continuități infrastructurale, geografice, ritualice, (de resurse) umane etc. observate în evoluția muzicii electronice. La Planet MU s-au produs release-uri din ariile IDM, bleep, jungle, breakcore, grime, dubstep, footwork. Ultimul dintre ele, gen muzical pe care label-ul l-a importat din Statele Unite pentru a deveni, după publicarea Bangs & Works Vol. 1 (2010), un fenomen global, își taie partea leului pe compilația aniversară Planet MU 30, o colecție care reunește piese noi și inedite de la artiști emblematici ai casei de discuri britanice, precum Luke Vibert sau Venetian Snares, dar și de la nume noi. De la experimentele IDM ale începuturilor pînă la explorările mai recente ale dubstep-ului și amintitului footwork, albumul probează evoluția constantă a label-ului, dar și faptul că muzica electronică rămîne una dintre formele de artă contemporană cele mai provocatoare și inovatoare.
Compilația Planet MU 30 poate fi ascultată pe pagina de Bandcamp a label-ului Planet MU, la adresa planetmu.bandcamp.com/album/planet-mu-30.
Paul Breazu este jurnalist.
