● Cemetery Skyline, Nordic Gothic, 2024.
● The Halo Effect, March of the Unheard, 2025.
Mikael Stanne e un personaj îndrăgit al generației de rockeri formate în perioada imediat post-comunistă, o comunitate în care căutam alternative la cele două filiere dominante ce educau rockerii înainte de 1995: pe de o parte popularitatea grunge și brit-rock ofertate prin MTV, pe de altă parte traficul de casete al rezistenței anticomuniste, promovînd clasici pe care îi percepeam cu o anumită distanțare, ca aparținînd altor generații (de la Deep Purple la Iron Maiden).
În lipsa ideologiilor identitare moderne, marile bătălii se dădeau pe curente muzicale, iar printre alternativele proaspete atunci se număra „sound-ul Gothenburg”, strîns legat de numele lui Stanne. Acesta a arătat un atașament aparte pentru publicul românesc de mulți ani, iar atașamentul stăruie – anul acesta a revenit cu turneul Dark Tranquillity, iar acum și-a înscris proiectele recente în festivalurile verii, Astra Rock de la Sibiu și Posada Rock de la Cîmpulung Muscel.
Cel mai recent dintre proiecte, Cemetery Skyline (din programul Astra Rock) caută să cîștige simpatia fanilor HIM ori Tiamat, să reînvie un curent – reetichetat prin titlul acestui album drept nordic gothic – care în anii ’90 hibridiza romantismul întunecat de la The Sisters of Mercy cu instrumentarul melodic-metal al vremii. Astăzi acele trupe se află la distanța istorică la care în anii ’90 îi percepeam pe Deep Purple, așa că nu e deplasat să vorbim de un proiect retro, iar recenta versiune gotică după Cindy Lauper („I Drove All Night”) confirmă intențiile proiectului. Mai există și o miză patriotică aici: succesul HIM a pus atunci Finlanda într-o anumită lumină și un anumit centru al atenției, iar instrumentiștii noii trupe sînt finlandezi care și-au început carierele sub acele auspicii în diverse trupe mai puțin vizibile – Sentenced, Amorphis, Insomnium.
Al doilea proiect, cel din programul Posada Rock, poartă numele The Halo Effect și este în esență trupa In Flames de acum 15-20 de ani cu Mikael Stanne la voce. Mai exact, e aici toată lumea dată afară din In Flames pe parcursul evoluției acelui grup spre forma sa actuală, mai pliată pe cerințele publicului american. Grupul muzicienilor abandonați și recuperați în The Halo Effect revendică forma cea mai autentică a acelui „Gothenburg sound” pe care-l menționam – contrastul între voce guturală și armonii chitaristice inspirate de Iron Maiden, intercalate cu momente de folk scandinav acustic.
Dincolo de ingineria sonoră menită a răscoli amintirea unor albume-cheie din anii ’90 (din catalogul casei de discuri Nuclear Blast, implicată strategic aici), trupa iese în evidență prin pedigree, o versiune la scară mai redusă a reformărilor Black Sabbath în asociere afectivă cu Birmingham-ul natal; însă dacă recentul eveniment de la Birmingham pare să fi fost un adio definitiv al lui Ozzy, în The Halo Effect pare că există intenția unei resetări și repoziționări ale acelei nișe care la originile sale nu apucase să beneficieze de Internet și de digitalizarea industriei muzicale, iar cînd ar fi putut să beneficieze a fost confiscată de scena metalcore americană, unde sound-ul respectiv devenea sesizabil după 2005.
Cu sprijinul lui Mikael Stanne și al altor artiști familiari acelei generații, Posada Rock continuă să-și cultive statutul de cel mai vechi festival rock din România, precedat de Astra Rock – ca frate mai mic, mai ardelean și mai eterogen testînd apele la Sibiu. După inflația de festivaluri provinciale din ultimii ani era firesc să urmeze o contracție, dar anul acesta va fi suplimentată și de o asfixiere culturală, premeditată pe linie politică, la care se cuvine să răspundem cu o versiune actualizată a „rezistenței prin cultură”.
Cemetery Skyline vor concerta în cadrul festivalului Astra Rock (15-17 august, Muzeul în Aer Liber din Sibiu), iar The Halo Effect în cadrul festivalului Posada Rock (29-31 august, Cîmpulung Muscel).
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.
.jpg)
