Este indiscutabil foarte frustrant să constați că diaspora a votat masiv (cca 60%) împotriva valorilor pe care noi le numim „occidentale” și „europene”. Avem senzația de a fi fost păcăliți urît, ca să nu spunem trădati: în loc să aducă „de acolo” în România mai multă civilizație, spirit critic, înțelegerea diversității, o noțiune mai adecvată asupra democrației, Justiției și chiar raționalității, majoritatea celor de „dinafară” au ales pe 4 mai, votîndu-l pe G. Simion la primul tur (la fel ca și anul trecut pe Georgescu), „societatea închisă”, miturile conspiraționiste, mistica conducătorului, refuzul adevărului și al raționalității. Au amplificat la maximum victoria acestuia, oricum destul de importantă și în țară. N-au susținut progresul în țară, ca altădată, cînd au votat în favoarea lui Băsescu sau Iohannis, ci o revenire la așa-zise „valori tradiționale” – în fapt, au susținut „nostalgia” după un regim și niște valori care amestecă comunismul cu neolegionarismul, agrementat acum cu „suveranism” și euroscepticism. Mai mult, se pare că, mai mult decît pe cei din țară, nu-i deranjează tonul conciliant față de Rusia lui Putin și ostilitatea față de ajutorarea Ucrainei.
Din păcate, boala e grea și de durată, iar noii „idoli ai tribului – numeroși. Iar ei vin, de fapt, tot din ceea ce numim generic „Occident”. Dar un alt Occident decît cel visat cîndva de noi sau de părinții noștri și chiar cel pe care l-am cunoscut atîta timp. Un Occident azi parțial înstrăinat de sine. Ca mai întotdeauna, diaspora a dat tonul, doar că acum este tonul revenirii într-un trecut reajustat și „descîntat”. Este ea antioccidentală? Depinde. De cîteva luni, America însăși, „lidera lumii libere”, a ajuns „antioccidentală”, dacă e să ne luăm după valul MAGA. Ei bine, valul (al cărui adept se proclamă Simion) a izbit acum și va izbi tot mai tare și România. Iar el vine, ca toate valurile cultural-politice care au trecut peste noi, începînd cu pașoptiștii, chiar din Occident: acum mai mult de peste Ocean, dar și de la partidele suveraniste din Europa (AfD, Partidul lui Marine Le Pen și altele).
Aflînd că a intrat în turul II (dar la mare distanță față de Simion), Nicușor Dan a spus că lupta din turul II nu se va da între două persoane, ci între o tendință pro-occidentală și una anti-occidentală. Înțelegem bine ce vrea să spună, dar ironia sumbră a istoriei face ca denumirile acestea, cîndva limpezi, azi să aducă confuzie. Ar fi fost cum spune dacă alegerile astea, cu rezultatele știute, s-ar fi ținut acum un an sau doi. Azi, însă, nu mai știm care e „adevăratul Occident”. El însuși s-a rupt în cîteva dintre punctele lui nodale de valorile esențiale (economice, politice, sociale, culturale) pe care le-a susținut cel puțin de decenii. Occidentul, în partea transatlantică a lui, e în război cu sine însuși și dă impresia că vrea să se autodistrugă, creînd haos economic în lume, generînd războaie culturale și creînd false speranțe de pace în Ucraina și în Orientul Mijlociu. Pînă acum cîteva luni cel puțin, puteam spune că avem de ales între Est și Vest. Dar unde mai este azi Estul, cînd Trump îi face atîtea concesii lui Putin, tratîndu-l uneori mai prietenos decît ca pe un aliat? Confuzia domnește azi peste întreaga planetă. Să ne mirăm că diaspora noastră reflectă în țară un chip deja înstrăinat al Occidentului?
Ce ne rămîne atunci? Să ne susținem valorile libertății, rațiunalității, adevărului, democrației, drepturilor civile și ale omului, indiferent cum vrem să le denumim colectiv, eventual chiar împotriva unui anumit „Occident”. Sigur în pofida lui Simion și acoliților lui (care vor deveni tot mai gălăgioși în următoarea perioadă), în pofida „izolaționiștilor” și „suveraniștilor” europeni, în pofida MAGA și a lui Trump și, bineînțeles, a „prietenilor”, despoții din Rusia, China sau Turcia. Să fim fermi, fără concesii sub raport ideologic și cultural, dar avînd mai ales curajul și disponibilitatea să-i apărăm pe cei care cred la fel ca noi. Să fim solidari între noi – ceea ce nu s-a prea văzut în aceste alegeri. Acesta este, poate, lucrul cel mai important în imediat și cel mai dificil: să ne călcăm peste orgolii, să abandonăm cazuistica nuanțelor care ne separă după triburi, să evităm incriminările care ne opun în mod ridicol. Dacă vom fi bine fortificați cu solidaritate, tăria convingerilor și curajul de a susține adevărata libertate și adevărul, cetatea noastră – chiar și asaltată, cum este acum, de tot felul de inamici interni și externi – va sta în picioare și vom putea relua ofensiva cîndva, atunci cînd vîntul istoriei își va schimba direcția. Căci și-o va schimba.
Și încă ceva: putem să-i respectăm sau să-i înțelegem pe cei care au votat altfel decît noi și care, prin asta, au adus răul nu numai pentru noi, dar și – fără s-o știe – pentru ei. Dar nu putem și nu voim să le respectăm convingerile, idolii, basmele. Niciodată!
