Moda este oglinda societății, reflectă spiritul timpului, exprimă valorile și tensiunile unei epoci, vorbind despre gust, imitație și diferențiere. Moda este o formă de artă (prin intenție creativă, valoare estetică, context cultural, context simbolic), deși există și argumente împotrivă, care aduc în discuție latura comercială și latura funcțională, considerate lipsite de valoare artistică.
Una dintre cele mai importante trăsături ale modei este schimbarea. Atunci cînd moda o ia înaintea vremurilor, în perioada avangardelor, schimbarea poate fi percepută ca fiind exagerare. Alteori, există excese care sînt forme de exprimare a unui mod de a fi.
Dacă vrem să studiem fenomenul exagerării din modă, ne-ar folosi să privim istoria artei, din Grecia Antică pînă în prezent. Vom descoperi că este o strînsă legătură între viziunea asupra lumii, artă și modă. Grecii antici prețuiau armonia și proporția, iar hainele lor reflectau această viziune, evitînd excesele. În Evul Mediu apar coifurile înalte și mînecile lungi, exagerările avînd rol simbolic, iar moda fiind un cod vizual al ierarhiei sociale și religioase. În Renaștere apare moda umerilor lați, a mînecilor bufante și a pantalonilor scurți bufanți, purtați de nobilii din Europa. Accesoriile erau opulente: pălăriile erau mari și împodobite cu pene, pantofii erau decorați. În Baroc, moda devine spectacol și extravaganța devine normă estetică și socială: se purtau peruci uriașe, corsete strînse, croieli complexe, broderii sofisticate.
Secolul al XIX-lea a fost marcat de corsete și crinoline exagerate. În perioada victoriană, normele de frumusețe spuneau că talia unei femei trebuie să fie cît grosimea gîtului unui bărbat; din acest motiv, în fiecare casă exista o canapea pentru leșin, deoarece femeile leșinau frecvent, din cauza hainelor incomode. Crinolinele voluminoase au dus la decese în incendii casnice, provocate de contactul cu lumînările.
Modernismul a apărut ca ruptură față de academismul plin de decorativism inutil. Primele schimbări în moda din această perioadă au fost considerate scandaloase: femeile care îndrăzneau să poarte pantaloni au fost criticate public, unele fiind arestate pentru expunere indecentă.
Schimbările din modă apar și în cîntece: versurile melodiei „Vremuri” (Phoenix) ilustrează perfect caracterul efemer și exagerat al modei, aducînd în discuție trecerea de la modernism („Hei, joben, / Ce umblai la Mon Jardin, / Hei, bunic, cu monoclu erai șic... / Toate-au fost la timpul lor, / Ceva exagerat, / Anii au trecut în zbor, / Și lumea le-a uitat...”) la postmodernism („Hei, pletoși, / Cu pantaloni strîmți și soioși... / Mini-jupe, / Foarte scurt și strîns pe trup... / Toate sînt la modă acum / Și tot exagerat, / Timpul trece ca un fum, / Și tot va fi uitat...”).
Cele mai șocante apariții din modă nu sînt doar excentrice, ci sînt încărcate simbolic, exprimînd rupturi, proteste, ideologii sau crize ale epocii (moda punk promovată de Vivienne Westwood în anii ’70, estetica urîtului, promovată de Balenciaga în 2020).
Privind moda și excesele ei, pentru a determina dacă exagerăm vestimentar, este necesar să analizăm contextul, intenția personală și percepția externă. Exagerarea este relativă, pentru că ce este exagerat într-un cadru poate fi considerat normal sau modest în alt context. De exemplu, o rochie de gală ar putea fi considerată exagerată la o întîlnire informală. Într-un cadru sobru, anumite volume supradimensionate, imprimeuri zgomotoase sau culori intense ar putea fi considerate exagerări ostentative. Recunoaștem cu ușurință o compoziție vestimentară exagerată atunci cînd există excese cromatice, tematice, cînd haina eclipsează persoana, uneori vorbind mai tare ca aceasta. Exagerarea vestimentară atrage adesea priviri mirate sau ironice, reacțiile reflectînd valorile privitorilor. Reacțiile diferite ale oamenilor în fața exagerării în modă sînt influențate de: afinitățile lor culturale și estetice (clasicism, modernism sau postmodernism), structura psihologică individuală, contextul social în care s-au format și simbolurile pe care le atribuie modei (statut, ordine, libertate). Persoanele care preferă ordinea clasică vor aprecia proporția, sobrietatea și echilibrul și vor reacționa negativ la excese, considerîndu-le ostentative și lipsite de sens; în schimb, adepții modernismului și postmodernismului ar putea vedea exagerarea ca pe o strategie culturală, ca pe o formă de curaj sau ca o evadare din convențional.
Oamenii care provin din medii tradiționale, formați într-un cadru uniform și predictibil, ar putea resimți exagerarea în modă ca disonanță sau agresiune, în timp ce oamenii expuși la diversitate culturală (călătorii, artă, mediul urban) ar putea să fie mai deschiși la forme experimentale și să aibă o toleranță mai mare la astfel de manifestări.
Este extravaganța din modă un rău sau este o artă? Depinde cine exagerează, cînd și de ce. Exagerarea în modă poate fi artă atunci cînd conține intenție simbolică, conceptuală și expresivă și poate fi exces atunci cînd este în dezechilibru contextual (într-un spațiu profesional sobru) și nu există sens și funcționalitate.
Valentina Bălașa-Ario este consultant de imagine şi stil vestimentar, antreprenor în domeniul modei şi al imaginii din 1996 şi lector la Fundaţia Calea Victoriei din anul 2013.
Credit foto: Wikimedia Commons
