Cu toții am trecut prin momente tensionate în care un simplu cuvînt „colorat” a scăpat instinctiv: ne-am lovit de mobilă, am vărsat cafeaua sau ne-am blocat în trafic. Dar de ce simțim o ușurare imediată după ce rostim o înjurătură? Este doar o reacție de nervozitate sau corpul nostru reacționează fizic și chimic la limbajul vulgar?
Într-un interviu pentru BBC, cercetătoarea Emma Byrne, autoarea cărții Swearing Is Good For You, susține că înjurăturile sînt profund culturale și depind de consensul social: ce e considerat tabu într-o cultură (corp, boală, animale, sex) se transformă, adesea, în cuvinte ofensatoare.
Interesant este faptul că înjurăturile sînt procesate într-o zonă diferită a creierului față de limbajul obișnuit. Chiar și pacienții care și-au pierdut parțial capacitatea de a vorbi după un accident vascular pot continua să înjure. Asta pentru că aceste cuvinte sînt strîns legate de emoții primare și sînt stocate în alte regiuni cerebrale, mai primitive.
Într-un experiment condus de cercetătorii de la Universitatea Keele, din Marea Britanie, participanții au fost puși să își țină mîna într-un vas cu gheață. Cei care au fost încurajați să înjure au rezistat mai mult decît cei care foloseau cuvinte neutre. Concluzia: înjurătura poate activa un răspuns fiziologic asemănător cu „luptă sau fugi”, eliberînd adrenalină și crescînd toleranța la durere. Potrivit cercetătorilor, înlocuitorii lingvistici inofensivi nu prea funcționează: folosirea unor expresii precum „la naiba” nu are același efect terapeutic ca o înjurătură autentică.
Fiecare cultură are propriile sale „arme verbale”. În Rusia, înjurăturile sînt considerate aproape parte a patrimoniului literar. În spaniolă, înjurăturile pot deveni povești complexe. În Malta, cea mai insultătoare expresie face trimitere la „spermă”, în timp ce, în China, unele injurii includ amenințări la adresa strămoșilor din ultimele 18 generații sau expresii ca „ou de broască țestoasă”, un mod indirect de a pune la îndoială paternitatea cuiva.
Însă oamenii nu sînt singurii care „înjură”. Studiile realizate pe cimpanzei învățați să comunice prin limbajul semnelor arată că aceștia pot folosi simboluri pentru „mizerie” sau „excremente” în contexte de frustrare, ca insulte sau chiar pentru a face glume între ei. Odată ce învățaseră că „mizeria” e tabu, au început să o folosească simbolic, exact ca oamenii care înjură. Acest fenomen sugerează că înjurătura e legată de înțelegerea tabuurilor și de capacitatea de a exprima emoții prin limbaj.
(sursa: BBC, „Pourquoi est-ce si bon de dire des gros mots?”)
Credit foto: Wikimedia Commons
