Mișcările feministe au obținut victorii mari pentru o societate echitabilă. Însă putem vedea o radicalizare din ce în ce mai mare între tinerele fete și băieți, în ritmul în care își schimbă mentalitatea și își aleg modelele.
Tinerele se îndreaptă mai mult spre feminism și modele progresive. Asta nu înseamnă, desigur, că toate tinerele sînt feministe, însă un număr tot mai mare identifică mai ușor diferitele forme de discriminare și hărțuire cu care se confruntă. Termeni precum feminism, patriarhat, sexism, abuz nu erau termeni pe care noi, generațiile de dinainte, îi aflam atît de devreme.
Această diferență este confirmată și de studii. O analiză a alegerilor europene din 2024 (Dorde Milosav et al., 2025) arată o diferență clară în ceea ce privește opțiunile politice.
Printre cei mai tineri alegători, diferența în funcție de gen este cea mai evidentă: tinerii bărbați sînt cu 7,4% mai înclinați decît tinerele să voteze partide de extremă-dreapta. Această diferență este de aproape două ori mai mare decît cea la persoanele mai în vîrstă, unde variază între 3,3% și 3,7%. Tinerele femei sînt cel mai puțin dispuse să voteze cu extrema-dreapta dintre toate categoriile de vîrstă și gen.
Un alt studiu din 2024, realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung România, arată diferențe mari de percepție: 42,5% din tinere cred că femeile nu au suficiente drepturi în România, față de doar 28,6% din tineri.
O explicație are legătură cu modelele sociale și spațiile la care tinerii au acces. În ultimii ani, fetele au început să aibă spații dedicate pentru a vorbi în mod vulnerabil despre experiențele lor. În capătul opus, băieții tineri duc lipsă de modele sănătoase și spații sigure unde să discute despre toate schimbările ce apar odată cu adolescența, despre anxietăți și griji, despre presiunile sociale pe care le simt.
Ghidați de aceste nevoi, tinerii caută modele care să le spună secretul pentru a fi „bărbați adevărați, de succes”.
În această categorie tradițională se intersectează mai multe presiuni sociale. Pe de o parte, presiunea de a avea un statut social și, mai ales, financiar înalt ca urmare a rolului tradițional în care bărbații sînt „capul familiei” și trebuie să aibă un venit care să asigure bunăstarea. Pe de altă parte, presiunea de a fi persoane cunoscute, puternic sexuale, cu succes la femei.
Ca răspuns la aceste nevoi au apărut spațiile de tip „manosferă”, unde modele sînt influencer-ii precum Andrew Tate. El a fost, pentru mulți băieți, prima persoană care a vorbit cu voce tare despre acele anxietăți și întrebări pe care ei le aveau. Și mai important, Tate a venit cu răspunsuri, deși false, rapide și ușoare, pentru toate aceste nevoi de a avea un status înalt, despre cum ajungi să ai bani, cum te „impui” și domini femeile.
Un alt exemplu sînt taberele de masculinitate, pentru care tinerii plătesc pînă la 5.000 de euro pentru a învăța despre ce înseamnă să fii bărbat și cum trebuie să te comporți pentru a atrage femeile.
Toate aceste spații nu chestionează ideile tradiționale despre rolurile de gen, nu creează cu adevărat oportunități în care fiecare persoană să se regăsească și să decidă pentru sine ce înseamnă să fii bărbat. Se bazează pe revenirea la modele tradiționale, bazate pe forță, dominare și manipulare, pe violență împotriva femeilor.
Cezar Ionașcu, un cunoscut promotor al acestor spații, a declarat de-a lungul timpului: „Femeile se împart în cele «rase», «adevărate» «mame» și cele «bătute în cap», «antrenate de oraș»”; „Dacă bărbatul spune primul te iubesc este un dobitoc”; „Femeia e cartea de vizita a bărbatului”; „Bărbații nu vor să aibă de a face cu femei independente și puternice”.
Nici platformele și algoritmii nu sprijină egalitatea de gen. Un studiu realizat de Centrul Anti-Bullying al Universității Dublin City arată că platformele de social media precum YouTube Shorts și TikTok direcționează rapid utilizatorii de gen masculin către conținut misogin, de supremație masculină și extremist – chiar și atunci cînd acești utilizatori nu caută în mod activ astfel de conținut. În doar 23 de minute de vizionare, toate conturile experimentale profilate ca masculine au început să primească conținut toxic, care s-a intensificat în timp. Pînă la sfîrșitul studiului – după doar două pînă la trei ore –, peste 75% din conținutul recomandat promova narațiuni din „manosferă”, glorificînd dominația masculină, supunerea femeilor și atitudini toxice față de sănătatea mintală.
Pe lîngă algoritmi, nu există reglementări suficient de bune. Conținutul care se bazează pe ură și instigare la violență sînt prea rar șterse automat sau în urma raportărilor.
Toate aceste date și disponibilitatea tinerilor de a plăti sume mari pentru a învăța cum să fie bărbați și cum să atragă femei ne demonstrează o nevoie urgentă pentru niște spații cu adevărat sigure, pentru modele sănătoase de masculinitate, pentru o educație care să țină cont de aceste nevoie și să-i încurajeze pe tineri să discute în mod vulnerabil.
Cristina Praz este senior expert în comunicare strategică și egalitate de gen la Centrul FILIA.
Credit foto: Wikimedia Commons
