Nostalgia este pretutindeni. Dar este veche. Nostalgia este o emoție la modă, într-un fel sau altul, de mai bine de o jumătate de secol, oriunde în lume.
În manifestările ei actuale o întîlnim, în primul rînd, în poveștile de familie din tinerețea bunicilor, a părinților, dar și a noastră, a celor de patruzeci de ani. Schimbările majore din lumea în care trăim, viteza cu care acestea se produc, dramatismul lor, tehnologiile tot mai spectaculoase, „însemnele bătrîneții”, toate acestea sînt prielnice nostalgiei pentru vremuri mai calme și mai plăcute care, de fapt, nu au existat niciodată întocmai, așa cum amintirea noastră pervertită de timp pare să le evoce.
Cultural vorbind, pasiunea tinerilor pentru tehnologia analogă (viniluri, casete audio, aparate de fotografiat pe film, polaroidul) și pentru estetica/arta decenilor trecute (filmele vechi, muzica anilor ’80, grafica retro, hainele și bijuteriile retro) denotă tot o formă de nostalgie, dar nu după vremuri trăite, ci după vremuri descoperite la talcioc.
Nostalgia se manifestă și în societate/social media provocată, stimulată și întreținută din rațiuni politice care vor să creeze sau să speculeze o mentalitate conform căreia „înainte era mai bine” și, prin urmare, e nevoie de schimbări majore. Acest tip de nostalgie se desfășoară pe tărîmul propagandei și, mai nou, ar putea fi numită nostalgIA, întrucît instrumentele Inteligenței Artificiale sînt folosite în scop ideologic pentru a falsifica imaginile trecutului.
„E adevărat că păstrează legături cu agendele sociale și politice conservatoare, dar rasismul, sexismul și naționalismul nu sînt produse ale nostalgiei. Prejudecățile și ura nu sînt create de o emoție și în nici un caz de o emoție universal umană. Dacă nostalgia e suficientă pentru a asigura succesul ideologiilor de dreapta, atunci cum se explică existența atîtor nostalgici de stînga? Și cum rămîne cu pasionații de filme din anii 1980, de seriale de epocă și de bătălii medievale care nu sînt rasiști, homofobi sau sexiști? Felul în care aleg oamenii să‑și exprime nostalgia e mult mai important decît trăirea emoției în sine și alegerea e dictată de mult mai mult decît de sentimentele față de trecut. Nostalgia nu e sursa opiniilor nocive, ci doar modul prin care unii oameni aleg să‑și exprime ura; e o manifestare sau un produs, iar nu cauza politicii reacționare. Contează foarte mult și ce tip de nostalgie trăim și instrumentalizăm, căci dacă putem fi siguri de ceva din istoria nostalgiei, atunci putem fi siguri că are o natură versatilă și forme multiple, variate”, scrie cercetătoarea Agnes Arnold-Forster în volumul Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase (Editura Humanitas, 2025).
Nefiind legată întotdeauna de trecut, nostalgia poate fi și prospectivă, nu doar retrospectivă. Așa cum, dacă acum cîteva secole era considerată o maladie, astăzi emoției numite nostalgie i se recunosc calități reflexive și efecte reconfortante.
Despre toate aceste întruchipări variate ale nostalgiei și despre multiplele ei cauze și efecte va fi vorba în Dosarul de față, pentru care au fost invitați să scrie specialiști în istorie, neurologie, psihologie, filozofie, sociologie și chiar teologie.
.jpg)
