Aproape de necrezut privit prin lentila prezentului, medicii antici au cam pus gînd rău piersicilor. N-aș spune că îmi sînt neapărat simpatici pentru asta, însă perspectiva în sine este interesantă, iar modul în care demonstrează că (aproape) totul este într-o continuă transformare și redefinire în istorie este fascinant.
Așadar, vestitul Galenus din Pergam, medicul grec care și-a desfășurat mare parte din activitate în Imperiul Roman, devenind doctorul lui Marcus Aurelius, și ale cărui teorii au influențat semnificativ medicina pînă spre secolul al XVII-lea, considera că piersicile nu sînt prea bune pentru a fi consumate. De fapt, domnul Galenus nu vedea cu ochi buni fructele, în general. Dar mai ales piersicile. Ce o fi avut cu acestea? Nimic personal, evident, doar o perspectivă științifică ancorată în contextul epocii, în care conceptele de valori nutriționale, vitamine și altele asemenea erau mai degrabă străine, linia directoare în evaluare fiind observația empirică a fenomenelor, într-un cadru limitat. Cu alte cuvinte, medicul grec, bun filosof de asemenea, considera un mare dezavantaj predispoziția piersicilor la alterare și, deci, la descompunere. Deducînd că și în stomac ar putea produce efecte negative prin această caracteristică, Galenus îndemna la precauție în ceea ce privea consumul de persicum. Poate concluzia medicului era influențată și de educația sa în acest sens. Tatăl său îi impusese o regulă: fructe doar o dată pe an.
Altfel, arheologii au descoperit la Herculaneum, în apropiere de Pompeii, o lucrare cu autor necunoscut, numită Natură statică cu piersici și vas cu apă. Piersicile din tablou, patru prinse pe crenguța lor și una ruptă, sînt verzui la culoare, par necoapte încă. Culese prea devreme oare? Piersica desprinsă este însă mușcată, indiciu că probabil așa se mîncau.
Iar asta nu-i tot. Mai era și busuiocul. Concluzia generală și rezumativă a medicilor antici era că busuiocul este o iarbă aromatică otrăvitoare. Raționamentul făcea referire tot la modul în care se degrada planta. Nu știu ce părere or fi avut domnii doctori antici despre un pesto aromat azvîrlit peste niște paste, dar viziunea lor a dăinuit destul de mult, cam pînă în perioada medievală.
Textul nu-i (chiar) doar despre fructe și ierburi aromatice, ci și despre trecut, prezent și firul care le poate lega și le poate distanța concomitent.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
