Despre Iulia Hălăucescu, cunoscută drept „doamna acuarelei românești”, de la a cărei naștere a fost sărbătorit anul trecut centenarul la Iași, am aflat mai multe, în timpul rezidenței FILIT din octombrie 2024, de la Petra Carina Stadoleanu, muzeografă a Muzeului Național al Literaturii Române Iași, cea care m-a ghidat într-un tur al Muzeului „Nicolae Gane”. Iulia Hălăucescu era prezentă în expoziție cu o lucrare în ulei pe pînză din 1970, Pe dealurile Buciumului spre Iași, fiind și cea care a documentat amănunțit construcția barajului de la Bicaz, realizînd o colecție de aproape 200 de acuarele cu titlul Epopeea Bicazului, în anii ’50. La sfîrșitul lunii trecute, aveam să o regăsesc, prin lucrările ei, de data aceasta într-un dialog vizual cu Aurelia Chiru, în cadrul expoziției Sub pielea florilor, curatoriată de Petra Carina Stadoleanu și găzduită de Casa Muzeelor din Iași.
„Un lucru care mi se pare esențial în prezent este să recontextualizăm personalități din istoria artei prin expunerea lor alături de artiști contemporani. E important pentru că arta contemporană este un rezultat al etapelor anterioare din artă, numai așa putem înțelege cu adevărat ce creează artiștii în prezent. De aceea și legătura dintre Iulia Hălăucescu și Aurelia Chiru – observăm trecerea de la acuarelele Iuliei Hălăucescu din anii comunismului la picturile devenite aproape sculpturi datorită pastei aplicată în straturi groase ale Aureliei Chiru, tehnică dezvoltată în urma experimentului artistic contemporan”, îmi descrie Petra Stadoleanu importanța dialogului găzduit de expoziție.
„Sub pielea florilor” celor două artiste se ascunde, consideră curatoarea, „o anumită poezie și o filosofie de a fi artă”, etapă precedentă creării de lucrări de artă. Tema expoziției vorbește despre o călătorie interioară, dincolo de toate straturile sociale, despre vulnerabilitate și autenticitate, forță și fragilitate. Dar această alăturare vine și cu un contrast: „Deși ambele artiste creează serii de lucrări sub simbolul florii, au un mod atît de diferit de a-l reda. La Iulia Hălăucescu, acuarela parcă este aplicată în vînt, îți transmite o stare de plutire, de visare. Antitetic, Aurelia Chiru aplică tușe groase de acrilic sau ulei, de parcă își trasează drumuri printre gîndurile și emoțiile ei dense, e nevoia de a încerca să navighezi prin ceva vîscos. De asemenea, Iulia Hălăucescu s-a născut într-o familie cu rădăcini ecleziastice, a avut roluri instituționale mari, a aparținut numai cercurilor de intelectuali. Aurelia Chiru s-a născut în Pantelimon, a copilărit printre blocuri, ascultă muzică ce îți sparge timpanele”, ne spune muzeografa.
Titlurile lucrărilor Iuliei Hălăucescu pot trece oricînd drept frînturi de poem: Irișii cerului albastru, Margarete aurii, Pelerinii maci, iar picturile ei sînt „ca o seară de vară în care adie vîntul”, e de părere Petra Stadoleanu, în culori fascinante, amețitoare. Cîteva acuarele evocă, cu forță și expresivitate, lumea lui Lucian Blaga, lucru deloc paradoxal, dat fiind că Iulia Hălăucescu a studiat și filosofia, la București. „Universul ei era profund filosofic, de acolo și apropierea de poezie, mai ales de cea a lui Lucian Blaga. Am vrut să fie expuse aceste lucrări pentru că reprezintă etape transformatoare din viața fiecărui individ trezit și vigilent intelectual și spiritual. Geneza, Veninul, Lumina cea dintîi sînt, toate, metafore pentru devenirea interioară a ființei umane. Iar acesta este unul dintre rolurile artei, atunci cînd o privești, să empatizezi cu subiectul bazîndu-te pe experiențele tale interioare”, divulgă curatoarea menirea acestor picturi în expoziție.
Am perceput lucrările Aureliei Chiru drept călătorii interioare, autobiografice, care lasă mult spațiu imaginației. La fel ca florile, ele sînt și puternice, și fragile, oglindesc în culoare povestea ei personală și seamănă cu adevărate pagini de jurnal (în Am plecat după fluturi, de exemplu, apare în lucrare doar grădina). Prezentă la turul ghidat al expoziției, Aurelia Chiru și-a mărturisit intenția de a vorbi prin imagini, de a lucra cu emoția în scopul de a îmblînzi oamenii care văd lucrările, de a-și transforma drumurile interioare în flori ale devenirii. Are un stil agitat, care o reprezintă, iar cercurile din lucrările ei sînt tremurate pentru că „viața te face să tremuri”. „Aurelia Chiru și-a dezvoltat propria tehnică, mixtă, lucrează cu acrilic, ulei și markere cu acrilic, tocmai pentru a reda acea mișcare a mîinii tremurîndă. Experimentează mult cu cantități mari de acrilic, pe care apoi le lasă la uscat, devenind parcă niște picto-sculpturi”, descrie Petra Stadoleanu tehnica Aureliei Chiru, pe care a vizitat-o în atelierul din București, pentru a-i cunoaște mai bine universul și a afla conceptul fiecărei lucrări. „Misiunea mea a fost să înțeleg lumea ei și să o redau astfel încît privitorul să empatizeze, să primească mesaj, inspirație, să primească ceva de la lucrare”, spune curatoarea.
„Artistul comunică prin lucrări, e nevoie de prezența curatorului”, afirmă Aurelia Chiru, iar Petra Stadoleanu consideră că esența expoziției este această călătorie în părțile din profunzime, luminoase ori întunecate, pe care o realizează nu doar artistul, ci și fiecare dintre noi. „E despre transformarea, alchimizarea întunericului, în semințe care vor naște mai apoi flori. Este despre vulnerabilitate și forța cu care vine ea la pachet. E despre a simți, fie că ești bărbat sau femeie, despre a te lăsa dus de puterea lucrărilor, care transmit enorm, fără nevoia de a fi intelectualizate, prin culoare și formă”, mai spune curatoarea.
Mi-a rămas în minte lucrarea Aureliei Chiru Zboară!, în care a scris pe un corp de femeie posibile definiții ale iubirii (siguranță, sinceritate, reciprocitate, respect), cu un porumbel care se pregătește să zboare, așezat lîngă inimă. Evadarea lui din colivie semnifică eliberarea – de trecut, de iubiri vechi, de lucruri care te țin pe loc. Și posibilitatea unui alt început.
Expoziția Sub pielea florilor poate fi vizitată la Casa Muzeelor din Iași pînă pe 12 noiembrie, de marți pînă duminică, în intervalul orar 10-17. Lucrările Iuliei Hălăucescu sînt expuse prin curtoazia Muzeului de Artă Piatra Neamț, Muzeului de Artă „Iulia Hălăucescu” Tarcău și a colecționarului Octav Olaru.
Foto 1: Iulia Hălăucescu – Margarete aurii (foto: A. Docea)
Foto 2: Aurelia Chiru – Am plecat după fluturi (foto: A. Docea)
