Pînă nu de foarte mult timp, aș fi asociat dronele cu o filmare bună, perspectivă cuprinzătoare, cadre complete și uluitoare. Ce frumos, ce naiv! Istoria și realitatea ultimilor ani au pus obiectivul pe altă întrebuințare a așa-numitelor vehicule aeriene fără pilot, cea militară. Totuși, întru o relativă descrețire a frunților, tot istoria propune și un neașteptat racord între cele două dimensiuni, cinematografică și militară.
Pînă acolo, însă, este de amintit că interesul asupra acestui tip de aparate controlate de la sol s-a dezvoltat promițător, dar încă timid, în timpul Primului Război Mondial. Inginerul și inventatorul britanic Archibald Low s-a ocupat de proiectarea unei astfel de tehnologii în Regatul Unit, astfel încît în luna martie 1917 a fost testat un aparat de zbor de mici dimensiuni, ghidat prin radio, numit Aerial Target. Anul următor au făcut și americanii o încercare cu ceva similar, Kettering Bug. Războiul s-a încheiat fără ca asemenea aparate să aibă timp să devină operaționale. Dar a urmat alt război.
Între timp, specialiștii militari britanici au continuat munca de cercetare dezvoltînd, în anii ’30, unul dintre primele modele moderne de vehicule aeriene fără pilot, botezat Queen Bee (Albina Regină / Matca). De la acest nume se inspiră, se pare, și ulterioara denumire generică de „dronă”, ținînd cont de englezescul „drone” care se traduce prin „trîntor” ori „zumzet”.
Tot în perioada anilor ’30 intră în scenă și actorul de origine britanică Reginald Denny, care servise în cadrul Forțelor Aeriene ale Armatei Britanice în Primul Război Mondial. Acesta era și pilot și era pasionat nu doar de zbor, ci și de partea tehnică a aeronauticii, fapt demonstrat într-o zi oarecare în grădina unui vecin. Atunci, Reginald Denny s-a oferit să îl ajute pe fiul vecinului său să se joace cu un avion cu telecomandă. Jucăria s-a prăbușit, iar Denny i-a promis copilului că îi va construi alt avion de jucărie. Meșterind la asta, și-a dat seama că îi place, așa că prin 1934 și-a deschis un magazin de profil, care s-a transformat într-o reală afacere, pentru ca apoi proprietarul să vizeze dezvoltarea unei companii producătoare de drone. Astfel, alături de un prieten, a fondat Radioplane Company. La linia de asamblare a fabricii lucrau și femei, contribuind în acest mod la efortul de război, și iată cum o serie de fotografii realizate în acest sector (în scop de promovare, se pare, la sugestia lui Ronald Reagan, prieten al actorului Reginald Denny) a pornit o altă istorie. O angajată a Radioplane Company, Norma Jeane Dougherty, o tînără roșcată, va deveni apoi o ultra-cunoscută blondă cu numele de scenă Marilyn Monroe.
Istoriile în zumzete de drone au continuat. Și în filme, și în realitate.
Rubrică susținută de Garanti BBVA
