De la filetism la șamanism

În decembrie 1989, am devenit cel mai tînăr membru al nou creatului „Grup de reflecție pentru înnoirea Bisericii” (GRIB). Patriarhul Teoctist demisionase, sub presiunea protestelor, la care participau inclusiv preoți. La vîrful BOR s-a instituit o „locotenență patriarhală” formată din cîțiva mitropoliți. Membrii de atunci ai Sf. Sinod erau grav compromiși prin colaborarea lor scîrboasă, pînă în ultima clipă, cu dictatorul Nicolae Ceaușescu. Format din clerici și laici de bună reputație și fără legături cu regimul comunist, GRIB a ajutat BOR să facă tranziția de la stalinismul represiv, soldat cu o tragică baie de sînge, la un început de regim pluralist, în căutarea libertății și a democrației.

Patriarhul Teoctist a revenit în funcție atunci cînd victoria FSN și înscăunarea lui Ion Iliescu au marcat restaurația, cu portocale, buticuri, mineriade și sinistre manipulări mediatice, dar s-a dovedit ulterior favorabil democrației incipiente și chiar s-a ridicat la mare înălțime cînd, după prima alternanță la putere (CDR), s-a putut organiza vizita la București a Papei Ioan-Paul al II-ea, un simbol al luptei anticomuniste.

Pentru BOR a început atunci o renaștere. PSD (pe atunci PDSR) era format din eșalonul doi al nomenclaturii comuniste, apăsat de culpa cuceririi puterii prin violență extralegală și dezinformare, dar și de extracția sa bolșevică (nelegitimă încă din 1947, cînd ultimele alegeri libere au fost fraudate la umbra tancurilor sovietice). De atunci și pînă azi, acest partid, aflat mai tot timpul la guvernare, s-a dovedit cel mai generos sponsor al BOR. Dar renașterea a fost cu adevărat încurajată de libertatea cîștigată prin jertfa tinerilor în decembrie ’89. Alte Biserici din Europa au ajutat BOR. S-au construit mii de noi lăcașuri, a început șantierul enorm al Catedralei Mîntuirii Neamului (dedicată, de fapt, eroilor acestei țări), au apărut o mulțime de facultăți de teologie, mînăstiri, trusturi de presă. Fondurile europene au fost folosite din plin pentru restaurarea patrimoniului ecleziastic din toată țara.

Pe acest fond „constructiv” s-a format și diaspora: români fugiți de neocomunism și sărăcie, urmați de români plecați la muncă în state membre UE mai bogate, după ce ne-am integrat în lumea occidentală. Au apărut mitropolii și episcopii ortodoxe române în toată Europa de Vest, de fapt, în toată lumea. Ele s-au putut forma pentru că românii ortodocși stabiliți în alte țări au primit sute de lăcașuri de cult de la catolici și protestanți.

În toate aceste decenii, BOR a împletit misiunea pastorală și filantropia cu un discurs de păstrare a identității naționale (în țară și în afara ei). Din păcate, acest discurs a virat foarte des către naționalismul religios, adică spre erezia filetistă, care idolatrizează românii ca „popor ales” și cultivă implicit xenofobia sau, cum s-a văzut în ultimii ani, euroscepticismul. Toate partidele naționaliste și anti-europene apărute după 1990 (PRM, PPDD, AUR, SOS) s-au bucurat de simpatia explicită a multor clerici, care le-au promovat atît prin ASCOR (asociația tinerilor ortodocși), cît și prin anumite mînăstiri: praporul bizantin a fost în mare măsură înlocuit de cultul tricolorului, chiar dacă respectivele partide colcăiau de foste cadre ale Securității comuniste. Pe scurt, BOR a validat tacit ideea că organul de represiune al PCR era populat cu „patrioți” impecabili (care luptau cu NATO și cu imperialismul american, alături de URSS).

Nu-i bai. În toată Europa au apărut mai nou partide „suveraniste”. Nu puteau deci lipsi nici „suveraniștii noștri”, în stilul lui Viktor Orbán (care nu mai părăsește puterea de la Budapesta de două decenii, asemenea lui Putin sau Erdogan). Am totuși o problemă cu sprijinirea pe față de către o bună parte a BOR (deci nu doar la Arhiepiscopia de rit teodosian a Tomisului) a „candidatului TikTok” Călin Georgescu, pînă ieri „necunoscut” și care ne propune un regim politic bazat pe o formă ecologistă de comunism (a poseda ceva e imoral, pentru că alterează Natura), un panteism New Age (izvoare sacre, vibrații, energii) și o glazură neolegionară inspirată de ortodoxismul putinist. Chiar crede BOR că acest neopăgînism șamanic e continuarea organică a tradiției biblico-patristice de la care se revendică? Vom vedea în următorii ani.