Filmarea în care o călugăriță franceză este împinsă cu brutalitate pe o stradă din Ierusalim de către un bărbat din comunitatea evreilor ortodocși, care îi mai și administrează cîteva picioare odată trîntită pe jos, a făcut înconjurul lumii. La acest incident mediatizat și în Occident se adaugă imagini cu soldați israelieni în expediție în țara vecină, Liban, unde s-au înregistrat cazuri de profanare în satele maronite creștine din sud. La fel, au făcut înconjurul lumii imaginile cu soldatul israelian care distruge cu ciocanul crucifixul amplasat în grădina unei familii maronite sau aceea a soldatului care apropie o țigară aprinsă de buzele statuii Sfintei Fecioare Maria. Deși șocante pentu publicul occidental, acest tip de incidente sînt, din nefericire, comune pentru creștinii din Țara Sfîntă. Alarmat de publicitatea negativă pe care imaginile de acest fel o creează Israelului, Beniamin Netanyahu dădea de curînd asigurări la postul conservator de televiziune american Newsmax că „Israelul este singura țară din Orientul Mijlociu și una din puținele țări din lume care ia apărarea creștinilor”. Datele îl contrazic.
Luna trecută, organizația israeliană Rossing Center, care promovează pacea și dialogul interreligios, și-a publicat raportul anual pe 2025 cu privire la atacurile asupra creștinilor în Israel și Ierusalimul de Est, acolo unde se află și Orașul Vechi, cu cea mai mare aglomerare de situri creștine. Conform raportului Rossing Center, datele arată astfel: 61 de atacuri (aici sînt incluse lovirile, pulverizarea cu spray cu piper, scuipatul); 52 de atacuri asupra ansamblurilor bisericești (graffiti, distrugeri de statui, aruncat de pietre și gunoaie, incendiere); 28 de atacuri verbale; 14 cazuri de vandalizare a indicatoarelor care includ mențiuni ale unor situri creștine. Cei de la Rossing Center avertizează însă că acest număr este departe de realitate, majoritatea cazurilor, mai ales cele de scuipat, rămînînd neraportate. Creșterea dramatică a numărului de cazuri este evidențiată și în raportul altei organizații israeliene non-profit, The Religious Freedom Data Center (FDC), care arată că incidența atacurilor asupra creștinilor la Ierusalim a crescut cu 65%.
Țintele acestor atacuri sînt, în majoritate, membri ai clerului sau călugări și călugărițe, care sînt ușor de identificat după veșminte sau după crucifixe. De asemenea, au fost scuipați și agasați și pelerini, iar participanții la procesiuni sînt în mod frecvent scuipați. Deja în 2011 un articol în ziarul israelian Haaretz arăta că, pentru tinerii din comunitatea ultraortodoxă Haredim, scuipatul clericilor creștini pe străzile din Orașul Vechi era „o chestiune de rutină”. Sînt și cîteva zone predilecte în Orașul Vechi pentru astfel de atacuri, de exemplu strada de pe dinafara zidurilor Orașului Vechi, care leaga Muntele Sion de Poarta Jaffa. Strada înconjoară Cartierul Armenesc și trece prin fața singurei porți de acces în complexul Patriarhatului Armean, ale cărui camere de supraveghere surprind frecvent hărțuirea clericilor armeni. Alt punct predilect este Mănăstirea Flagelării de pe Via Dolorosa. Via Dolorosa este una dintre căile de acces la Zidul Plîngerii, traversată zilnic de Haredim. La fel, camerele de supraveghere înregistrează frecvent scuipatul și aruncarea de gunoaie. Cîteodată, intrușii trec la distrugeri. În 2023, un turist evreu american a pătruns cu un ciocan în complexul de la Mănăstirea Flagelării și a vandalizat o statuie reprezentîndu-l pe Iisus cel Biciuit. Mănăstirea Flagelării aparține franciscanilor, care au fost numiți de papă custozi ai Locurilor Sfinte acum opt sute de ani. Franciscanii practică de sute de ani, inclusiv în perioada în care Ierusalimul a avut conducători musulmani, multe ritualuri itinerante precum Via Crucis. În fiecare vineri, însoțiți de pelerini, pornesc chiar de la Mănăstirea Flagelării și merg pe Via Dolorosa spre Biserica Sfîntului Mormînt, oprindu-se să se roage la stațiunile care comemorează drumul Mîntuitorului spre Calvar. Procesiunea traversează Orașul Vechi, iar această etalare a creștinismului în spațiu public se soldează destul de des cu scuiparea participanților la procesiune. De asemenea, sînt frecvente cazurile de profanări de morminte în cimitirele creștine, mai ales în cel împărțit de mai multe confesiuni pe Muntele Sion, unde sînt distruse crucile sau se scriu graffiti insultătoare la adresa creștinismului.
Creștinii locului – „pietrele vii”, așa cum îi numesc reprezentanții Bisericilor – aleg să emigreze, în ciuda avantajelor pe care Patriarhatele de varii confesiuni le oferă pentru a-i atrage să rămînă. Să fii creștin la Ierusalim e cel puțin solicitant.
În Cisiordania, agresarea creștinilor are și o componentă funciară. Să luăm cazul satului Taybeh, singurul sat din Cisiordania locuit în totalitate de creștini. Celebru pentru producerea brand-ului de bere Taybeh, foarte populară și printre israelieni, satul are o biserică dedicată Sfîntului Gheorghe care datează din secolul al V-lea. Înconjurat de patru așezări ale colonilor israelieni, construite ilegal în Cisiordania, Taybeh este adesea ținta hărțuielilor acestora. În 2025, Taybeh a fost printre satele palestiniene din Cisiordania unde colonii au incendiat mașini și au dat foc unui teren în apropiere de biserica Sfîntul Gheorghe. Locuitorii sînt împiedicați constant să lucreze pe pămînturile lor situate dincolo de limitele satului, mai ales în livezile de măslini pe care le-au cultivat de generații. Singura dată pe an cînd îndrăznesc să se ducă în propriile livezi este la vremea recoltei, cînd sînt însoțiți de voluntari de la consulatele Italiei și Franței, pe care colonii îi atacă mai puțin. În martie anul acesta, atacurile colonilor în Taybeh au fost reluate, ducînd la ocuparea fabricii de ciment din localitate. Hărțuirea localnicilor continuă, fără îndoială cu scopul de a-i face să plece din satul acesta cu o prezență creștină milenară.
Sigur, creștinii nu sînt singurele victime ale infracțiunilor motivate de ură religioasă. Totuși, cifrele arată că aceste cazuri au crescut foarte mult în ultimul timp. O declarație dată de Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului în 2023 rămîne valabilă și astăzi: „Frații și surorile noastre sînt victime ale unor infracțiuni motivate de ură. Bisericile noastre sînt frecvent profanate și vandalizate. Clericii noștri sînt frecvent supuși intimidării“.
Valentina Covaci este liturghistă și specialistă în istoria Bisericii.
Foto: OFM and kawas
