Surpriza americană

Scepticii, printre care mă număr, nu-și puteau imagina înainte de 3 noiembrie că există viață după Trump și MAGA. Alegerile de la mijlocul mandatului din SUA ne-au arătat că retorica urii nu mai aduce votul cîștigător. America este aceeași țară creștină care era și pe 2 noiembrie 2026, dar acum ni s-a prezentat o altă față a creștinismului, cea ghidată de sloganul LOVE THY NEIGHBOUR, care a apărut constant în materialele de campanie ale democratului James Talarico, proaspăt ales senator în Texas. Ca de obicei, religia a fost foarte prezentă în campania electorală din Statele Unite. America e țara occidentală în care religia are cea mai mare pondere în decizia alegătorilor și este imposibil de imaginat că un politician american de succes ar putea fi fățiș agnostic sau ateu. Oricare ar fi convingerea lor în privat, politicienii americani trebuie să își asume și o identitate religioasă dacă vor să aibă succes real. Rezultatele de la mijlocul mandatului indică trei schimbări majore în peisajul religios și politic al Statelor Unite: creșterea vizibilității creștinismului de stînga în defavoarea creștinismului naționalist; preferința pentru Bisericile convenționale în defavoarea celor idiosincratice; includerea islamului printre religiile acceptabile pentru un politician de succes la nivel național.

De la creștinismul naționalist la creștinismul de stînga

Cu siguranță, una dintre cele mai mari revelații ale acestor alegeri a fost victoria unor democrați care își afișează cu mîndrie identitatea creștină. În America lui Trump, puțini mai credeau în posibilitatea afirmării pe scară națională a creștinismului de stînga. Cîțiva dintre democrații aleși chiar sînt sau se pregătesc să devină membri ai clerului: James Talarico, ales pentru Senat din partea Texasului, este un seminarist presbiterian, care se folosește des de limbajul și imaginarul creștin ca să își avanseze agenda politică. Ultimul democrat ales în Texas a fost în 1988. Victoria lui Talarico este cu atît mai răsunătoare. În Kansas, primul democrat ales în Senat din partea acestui stat din 1932 încoace este pastorul metodist al unei megachurch, Adam Hamilton. Și în Camera Reprezentanților au fost aleși pastori: Lindsey James, pastor presbiterian, din partea statului Iowa; tot din Iowa, a fost aleasă și Sarah Trone Garriott, pastor luteran; din Dallas, Texas, a fost ales pastorul democrat al unei megachurch baptiste, Frederick Douglas Haynes. Toți aceștia au făcut din mesajul biblic al dragostei pentru aproapele un slogan electoral pentru oprirea raidurilor ICE și pentru încetarea operațiunilor militare împotriva Iranului. James Talarico, care în una dintre predicile lui de seminarist asemăna creștinismul naționalist cu un cancer, și-a menținut pe toată durata campaniei mesajul de reconciliere creștină, chiar și atunci cînd donațiile făcute de Elon Musk s-au materializat în reclame electorale în care Talarico era denunțat ca fiind gay, un fals creștin sau vegan, un adevărat păcat în statul rancher-ilor.

Distanțarea de creștinismul idiosincratic

În cel de-al doilea mandat, Bisericile istorice nu s-au bucurat de favoarea președintelui, căruia i-au condamnat politicile, mai ales pe cele privind imigrația. Chiar din primele zile ale mandatului, episcopul Catedralei Naționale din Washington, D.C., Mariann Edgar Budde, l-a mustrat pe Trump, prezent în biserică, pentru modul în care ICE (Immigration and Customs Enforcement) acționa la momentul respectiv. Trump nu se bucură de relații prea bune nici cu Leon al XIV-lea, primul papă american. În schimb, președintele s-a înconjurat de oameni care sînt membri sau pastori ai unor Biserici neafiliate unei Biserici convenționale. Creștinismul idiosincratic nu este ceva nou în America unde sînt numeroase Biserici și congregații neafiliate, neconvenționale, individualiste, descentralizate și cu autonomie teologică. Paula White, sfătuitoarea spirituală a președintelui pe care aceasta a numit-o în fruntea Departamentului pentru Credință al Casei Albe, are o megachurch și face teleevanghelism sub brand-ul Paula White Ministries. Pete Hegseth, secretarul Apărării, care a făcut un spectacol din sesiunile de rugăciune pe care le-a organizat la Pentagon, este membru al Communion of Reformed Evangelical Churches, o biserică înființată în 1988 de pastorul Doug Wilson, care a și condus de cîteva ori rugăciunile televizate organizate de Hegseth. La fel, cei mai mari donatori ai Partidului Republican din Texas, generozitate întrecută doar în ultima campanie de cea a lui Elon Musk, sînt doi pastori laici care se întîmplă să fie și petromiliardari, Tim Dunn și Farris Wilks. Tim Dunn predică la o Biserică baptistă, Midland Bible Church, pe care a înființat-o el însuși, iar Farris Wilks la o Biserică neafiliată cu vreo tradiție, Assembly of Iahweh 7th Day, care urmează multe norme veterotestamentare. Politicienii democrați care au fost favorizați de americani la votul de pe 3 noiembrie tind să fie membrii unor Biserici convenționale: presbiterieni, episcopalieni, metodiști sau catolici.

Număr record de musulmani aleși în Congres

Votul alegătorilor a validat, pentru prima dată după atentatele de la 11 septembrie 2001, vindecarea colectivă a Americii. Cu toate că președintele Trump nu s-a ferit să-l numească jihadist pe Abdul El-Sayed, iar adversarii l-au acuzat, fără să aducă vreo dovadă, de simpatii pentru organizația teroristă Frăția Musulmană, asta nu i-a împiedicat pe alegători să îl trimită pe democrat în Senat, primul musulman care a fost ales vreodată pentru această Cameră a Congresului. Alți șase musulmani democrați au fost aleși în Camera Reprezentanților, ceea ce arată că americanii au înțeles că nu există echivalență între musulman și jihadist. Este cu atît mai remarcabil că acești musulmani americani au fost aleși în Congresul care își va începe mandatul în ianuarie 2027 cu cît toți cei aleși nu și-au diluat identitatea musulmană de dragul de a se face mai atractivi pentru alegătorii de dreapta și nici nu au încetat să își afirme public sprijinul pentru populația palestiniană din Gaza și din Cisiordania.

Cînd nimeni nu se mai aștepta, America ne-a surprins prin alegerea unor senatori și a unor membri ai Camerei Reprezentanților care s-au declarat împotriva exceselor ICE, împotriva războiului din Iran și împotriva retoricii pline de ură a unor creștini autoproclamați precum Pete Hegseth. Alegerile au dovedit că există creștini practicanți și la stînga spectrului politic, că se poate să fii creștin și fără să vrei răul celor pe care nu îi consideri la fel de creștini ca tine, că în societatea americană e loc chiar și pentru necreștini. LOVE THY NEIGHBOUR a reușit ceea ce majoritatea analiștilor nu ar fi îndrăznit să prevadă nici măcar acum o lună, că Texasul, bastionul republicanismului american, va fi cîștigat de candidați democrați: James Talarico (senator) și Gina Hinojosa (guvernator). Votul semnalează și reconcilierea cu prezența musulmanilor în poziții proeminente în politica americană. „Tsunami-ul albastru” democrat a fost marea surpriză a lui 2026. Rămîne ca noii aleși să își îndeplinească promisiunile electorale și chiar să asistăm la o eră a reconcilierii.

Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturghistă.

Credit foto James Talarico: Wikimedia Commons