La un festival dedicat adolescenților, pe o plajă animată de beat-uri estivale și entuziasm tineresc, a răsunat o scandare voioasă: „Ceaușescu, Ceaușescu!”. Pentru unii, a părut o glumă. Însă pentru alții, un semnal de alarmă. În urma incidentului, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a reacționat imediat, calificat scandările drept „profund îngrijorătoare”.
IICCMER a avertizat că gestul tinerilor reflectă răspîndirea în societate a cultului dictatorului Ceaușescu, chiar dacă uneori acesta este exprimat într-o manieră aparent ludică sau lipsită de conținut politic. Potrivit instituției, astfel de manifestări denotă banalizarea răului și lipsa unei asumări reale a trecutului totalitar, care rămîne tratat mai degrabă „formal și abstract”. „În cadrul Festivalului Beach, Please, dedicat exclusiv adolescenţilor din România, s-a scandat la unison, într-un anumit moment, «Ceauşescu, Ceauşescu!», un gest profund îngrijorător, ce reflectă cît de mult s-a răspîndit în societate cultul dictatorului Ceauşescu, fie şi într-o formă aparent inocentă, dar care e o expresie a banalizării răului într-o societate care nu şi-a asumat, altfel decît formal şi abstract, trecutul totalitar”, a transmis IICCMER.
În opinia IICCMER, vina pentru uitarea crimelor și abuzurilor comunismului nu revine tinerilor, ci decidenților politici și factorilor educaționali care, timp de peste trei decenii, nu au promovat adevărul istoric și au ignorat importanța politicilor memoriei. „Voi nu sînteți vinovați pentru această situație. Vina aparține celor care au distrus memoria națională și au omis să transmită adevărul despre ororile comunismului”, se afirmă în comunicat.
O nostalgie periculoasă, alimentată de ignoranță
De-a lungul decadelor postcomuniste, prin dezinteresul față de educația istorică, a fost permisă răspîndirea unei nostalgii periculoase față de un regim considerat criminal și ilegitim. IICCMER atrage atenția că lipsa unei conștientizări reale a trecutului contribuie la formarea unei percepții distorsionate asupra regimului comunist.
Drept urmare, Institutul a solicitat implementarea urgentă a unor politici naționale care să încurajeze accesul tinerilor la informații corecte și complete despre comunism, pentru a preveni manipularea memoriei istorice și perpetuarea miturilor despre trecut. „Este crucial ca tinerii să aibă acces la informaţii corecte despre perioada comunistă, pentru a nu deveni victime ale unor interpretări eronate sau incomplete. Numai prin cunoaştere putem preveni repetarea tragediilor trecutului. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să construim o Românie care nu uită, ci învaţă din greşelile trecutului pentru a nu le repeta niciodată“, a mai subliniat IICCMER.
România, între atașament democratic și tentații autoritare
Deși în spațiul online s-a dezbătut incidentul, minimalizîndu-se caracterul malign și mulți susținînd că a fost doar o glumă, reacția IICCMER este una cît se poate de pertinentă. Acum cîteva luni, un studiu al think-tank-ului GLOBSEC arăta că majoritatea românilor rămîn atașați valorilor democratice și orientării euro-atlantice. 82% consideră că trăiesc într-o democrație liberală, iar 81% cred în beneficiile unui regim democratic bazat pe drepturile omului.
Însă studiul mai remarca ceva tulburător: diferența notabilă între generații asupra percepției dictaturii. În timp ce doar 25% din românii peste 55 de ani susțineau ideea unui regim totalitar, procentul ajungea la 41% în rîndul tinerilor între 18 și 34 de ani. Un decalaj care ar trebui să ridice mai multe semne de întrebare privind educația democratică și capacitatea statului de a menține viu atașamentul civic al noilor generații.
De ce scade încrederea în democrație
Totuși, nu doar în țările cu un trecut comunist există această tendință de a minimaliza pericolele unei dictaturi. Tot mai multe cercetări și sondaje arată o tendință îngrijorătoare: în societățile cu tradiție democratică, mai ales în rîndul tinerilor, crește atracția față de regimurile autoritare. Fenomenul se explică printr-o combinație de factori psihologici, sociali și geopolitici care influențează percepția asupra eficienței și stabilității sistemelor politice.
În primul rînd, susțin psihologii, există nevoia de siguranță, iar dictatura apare ca iluzie a stabilității.
Pentru mulți tineri care nu au cunoscut realitățile unui regim dictatorial, ideea unei guvernări autoritare poate părea tentantă. Într-un context global marcat de instabilitate economică, crize multiple și incertitudine, promisiunile unui sistem care oferă ordine, coerență și decizii rapide pot deveni atractive.
Apoi, în imaginarul colectiv, regimurile autoritare oferă adesea o identitate colectivă clară și un scop comun, cultivînd loialitatea față de o comunitate idealizată. Or, tinerii pot fi fascinați de lideri charismatici care se prezintă drept salvatori, dispuși să „repare” o societate percepută ca haotică.
Există și un puternic curent al „dezamăgirii față de democrație”. Mulți tineri simt că democrațiile actuale nu răspund nevoilor și aspirațiilor lor. Dar asta se întîmplă pentru că soluțiile oferite de partidele tradiționale sînt percepute ca ineficiente sau superficiale, iar discursul democratic pare uneori prea nuanțat și lipsit de claritate. Aici intervine din nou tentația autoritarismului: un sistem care promite acțiune decisivă și coerență morală, separînd clar „binele” de „rău”, nemailăsînd să treneze greutatea distingerii nuanțelor.
Bineînțeles, Internetul joacă un rol esențial în modelarea opiniilor tinerilor. Algoritmii rețelelor sociale pot izola utilizatorii în „bule de informație”, unde sînt expuși constant unor mesaje polarizante, care glorifică regimurile autoritare și discreditează democrația. Dezinformarea și propaganda devin astfel instrumente de influență ideologică masivă.
.jpg)
Criza globală a democrației: semnale de alarmă
Potrivit raportului The Global State of Democracy, publicat de Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală (IDEA International), anul 2023 a marcat un punct critic: cel mai grav declin înregistrat în privința alegerilor corecte și a încrederii în instituțiile democratice din 1975 pînă în prezent. Din cele 173 de țări analizate, 85 au înregistrat scăderi semnificative la cel puțin un indicator-cheie de performanță democratică în ultimii cinci ani. Problemele variază de la nereguli în alegeri și slăbirea statului de drept pînă la limitarea drepturilor fundamentale. Mai grav, democrații consolidate precum cele din Europa, America de Nord și Asia încep să manifeste semne vizibile de regres.
În Franța, un sondaj realizat de Ipsos pentru Consiliul Economic, Social și de Mediu (CESE) arată o încredere scăzută în eficiența actualului sistem democratic. După alegerile legislative de anul trecut, 51% din respondenți considerau că „doar o forță puternică” poate restabili ordinea, iar 23% au declarat că democrația nu este cea mai bună formă de guvernare.
Un alt exemplu vine din Germania, unde datele Fundației Körber indică o scădere dramatică a încrederii în democrație. Dacă, în 2021, aproximativ o treime dintre germani se declarau neîncrezători, în 2023 procentul a crescut la 54%. Încrederea în partide a ajuns la un minim istoric: doar 9%. 71% din cetățeni cred că liderii politici și mass-media trăiesc într-o lume separată, deconectată de la problemele reale ale populației. Jumătate dintre respondenți se îndoiesc că Germania e pregătită pentru marile transformări viitoare.
Italia confirmă trend-ul european. Un sondaj al Open Society Barometer arată că tinerii italieni sînt mai dispuși decît părinții și bunicii lor să accepte ideea unui lider puternic care să elimine alegerile și parlamentele. În grupa de vîrstă 18-35 de ani, 33% sînt favorabili unui astfel de lider autoritar, în timp ce doar 26% din cei peste 56 de ani împărtășesc această opinie. Mai mult, 23% din tinerii italieni se declară în favoarea legii marțiale, față de 10% din seniori.
Fragilitatea democrației
Scăderea încrederii în democrație, în special în rîndul tinerilor, semnalează o criză profundă prin care trece conceptul de democrație. Și poate că ar trebui să ne reamintim că democrația nu moare brusc. Moare atunci cînd încetăm să o mai prețuim, cînd lăsăm istoria să se estompeze în zgomotul aplauzelor pentru tirani reinventați. Iar dacă memoria e slăbită, responsabilitatea noastră este cu atît mai mare: să vorbim, să educăm și să nu banalizăm răul. Viitorul nu e scris, dar dacă îl vom abandona nostalgiei pentru dictatură, riscăm să repetăm trecutul în forme noi, dar la fel de letale.
Democrația nu trebuie doar apărată. Trebuie trăită, cultivată și transmisă, cu luciditate, curaj și memorie.
