Prima expoziție de amploare curatoriată de Andreea Apostu și Edmond Niculușcă la stabilimentul creativ La Mița Biciclista a fost Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat (2023-2024), iar publicul larg a avut ocazia să vadă – în anul care aniversam centenarul de la nașterea Monicăi Lovinescu – obiecte, documente, mărturii și să asculte fragmente de emisiuni din perioada 1960-1991 de la Radio Europa Liberă. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca reprezentau nu doar vocea exilului românesc, ci și cea a românilor rămași într-un regim totalitar, care nu puteau spune cu glas tare ce simțeau. Dincolo de o reconstituire emoționantă a unui destin istoric care s-a împletit cu cel al țării, expoziția, dedicată părinților și bunicilor noștri, a fost o mărturie a felului în care comunismul a mutilat viețile oamenilor, cu repercusiuni aruncate peste timp, pînă în zilele noastre.
Expoziția Țara din care venim. Primii 35 de ani (2024-2025) a fost o împrospătare a memoriei și o ocazie de reflecție, o îmbinare a istoriei – cu momentele ei de entuziasm, speranță, dezamăgire și solidaritate – cu poveștile noastre. Ne-a făcut să ne amintim de Caritas și de GEPA Electro-Center, de concertele lui Michael Jackson din România și de Balanța lui Lucian Pintilie, de intrarea României în NATO și UE, de cîștigarea Premiului Nobel pentru Literatură de către Herta Müller, în 2009, dar și de începuturile jurnalismului narativ la noi – cu povești adevărate, la granița dintre ziaristică și literatură.
„[...]prietenul este, în reciprocitate și oglindă, cel mai devotat și mai spontan dintre terapeuți. În nici un caz el nu îți face morală, în nici un caz nu îți minimizează suferința. Prietenia este un «da» permanent, un «da» neconvențional și lipsit de ipocrizie”, scria Ion Vianu în prefața la Scrisori din exil. Citatul este expus în încăperea dedicată prieteniei dintre Ion Vianu și Matei Călinescu, din cadrul expoziției Întîlniri. Sau cum se naște o lume nouă (2025-2026), pentru care curatorii Andreea Apostu și Edmond Niculușcă au făcut echipă, din nou, cu scenografa Velica Panduru și cu arhitecții Attila Kim și Cristina Iordache (pentru design expozițional). Ion Vianu și Matei Călinescu s-au întîlnit în 1947, cînd erau încă adolescenți, iar legătura lor, susținută de puterea vindecătoare a cuvîntului scris, a continuat în pofida exilului – pentru Călinescu în SUA, ca profesor universitar de literatură comparată, iar pentru Vianu în Elveția, ca medic psihiatru.
Concepută drept expoziție-manifest împotriva singurătății, Întîlniri. Sau cum se naște o lume nouă traversează secolul XX și descoperă amănunțit poveștile unor prietenii care au rezistat distanței, timpului, presiunilor istoriei și regimurilor politice, vremurilor în care apropierea umană era aproape un act de curaj. Sînt acele „întîlniri miraculoase”, cum le numea Andrei Pleșu, care îți marchează și îți definesc viața, redate și prin reconstituiri scenografice, adevărate spații de memorie, cu obiectele-martor ale acestor întîlniri, multe dintre ele expuse pentru prima dată.
Vedem atelierul Lenei Constante, cu marionetele așteptîndu-și frumos rînduite păpușarul, și aflăm despre povestea ei de dragoste cu etnomuzicologul Harry Brauner, legătură care a supraviețuit detenției politice, i-a călăuzit prin infern și a fost, în cele din urmă, oficializată. Dar și despre prietenia ei cu Elena Pătrășcanu, alături de care a pus bazele primului teatru de păpuși din România, devenit ulterior Țăndărică, prietenie care avea să-și slăbească strînsoarea sub presiunea vremurilor. Este reconstituită într-un mod impresionant celula de la Jilava unde Nicolae Steinhardt a primit botezul, pe 15 martie 1960, în prezența prietenului său Alexandru Paleologu, o legătură care a făcut posibilă revelația spirituală, în circumstanțe secrete, greu de imaginat astăzi. Aflăm despre loialitate și moarte așezați la biroul lui Gheorghe Ursu, un om care a perseverat în a documenta și a face cunoscute abuzurile grave din vremea comunismului. Inginer constructor, poet, „Regele Fluturilor” (cum îl numea Geo Bogza) a preferat să plătească cu viața decît să-și trădeze prietenii scriitori.
Vizităm garsoniera de pe Calea Victoriei a lui Mihail Sebastian, cu vedere la Piața Amzei, locul unde s-a refugiat în scris și muzică, în timp ce, dincolo de fereastră, aveau loc marșurile legionare și Pogromul de la București, din 1941. În vremuri în care nu mai puteai nici „să cumperi de la jidani” fără să suporți consecințe aspre, ideologiile extremiste au distrus vieți și prietenii (cum a fost cea cu Mircea Eliade, cu care Sebastian nu s-a mai văzut din 1940). Urmărim felul în care o instituție vetustă a devenit un „muzeu viu”, unic în Europa, prin forța prieteniei dintre Horia Bernea și Irina Nicolau – întîlnire care a renăscut Muzeul Țăranului Român. Învățăm despre curajul asumării totale, libere, după lungi perioade de intoleranță, ură și restricții, din povestea care-i leagă pe Eugen Jebeleanu și Yann Verburgh, una în care iubirea și arta se împletesc.
Expoziția invită privitorul să reflecteze asupra propriilor întîlniri decisive și a obiectelor care au rămas în urma lor, ca o metaforă întrupată a unor legături invizibile. Un bilet de avion, o sticlă de parfum, cheia de la o curte interioară unde nu te-ai mai întors niciodată – toate, mărturii ale unor „întîlniri miraculoase”, exponate ale unui muzeu al lumii noi, născute între doi oameni. Pădurea de mesteceni de la mansardă e un spațiu magic, de protecție, imposibil de găsit într-un oraș sufocant și haotic. Un teren al întîlnirii, fie și doar cu tine însuți, cu amintirile și emoțiile tale.
„Ceea ce făceam noi era o încercare de a construi un univers paralel și o identitate – de fapt două identități, una privată și alta în cadrul micului nostru grup – complet străine de realitatea acelor ani”, concepea Matei Călinescu, în Amintiri în dialog, una dintre cele mai frumoase definiții ale prieteniei. Întîlnirile cu celălalt sînt posibile, iar expoziția găzduită de La Mița Biciclista e o invitație la deschidere, vulnerabilitate, încredere și, mai ales, răbdare.
Întîlniri. Sau cum se naște o lume nouă mai poate fi vizitată pînă pe 29 martie, în zilele de vineri, sîmbătă și duminică, între orele 12:00 – 21:00, interval în care sînt prevăzute și tururi ghidate cu curatorii. Tururile ghidate pentru elevii de liceu sînt organizate în afara programului cu publicul larg, de luni pînă vineri, între orele 10:00 – 17:00. Dacă sînteți profesori sau părinți și doriți să le oferiți elevilor un astfel de tur ghidat, sînteți rugați să scrieți la contact@arcen.info.
Credit foto: A. Docea
