Un gest mic pentru tine, dar mare pentru Dilema
susține acum!
7.00

Contraste

Poate școlile de muzică românești produc pianiști mai vizibili, ori mai ușor de individualizat decît alte categorii de instrumentiști.

Electrons in Slow Motion, The Samca File, 2026.

Essential Notes, Half Moon, 2026.

Proiectul Electrons in Slow Motion resuscitează tradiția muzicii de film experimentale, multă vreme tractată de eforturile regretatului Adrian Enescu care a transpus pentru era comunistă ce făceau în alte părți Vangelis ori Tangerine Dream. Anul acesta, proiectul meta-artistului Marius Copel a lansat – pe lîngă albumul de ambient electronic Mekanikaru, promovat drept „soundtracks for the cities of tomorrow” – și o nouă coloană sonoră, de data asta pentru thriller-ul Cazul Samca – tentativă românească de a introduce filmul horror-thriller în altfel virtuoasa tradiție cinematografică de la noi, polarizată încă între Sergiu Nicolaescu, Radu Jude și filme despre Revoluție, între propagandă, subversiune și perversiune.

Nu e prima încercare autohtonă de a promova în tandem genul horror și muzica de film – o combinație de regulă cîștigătoare, dar care necesită mai multă presiune și mai multă obrăznicie. Bănățenii Makunouchi Bento ori Selfmademusic au mai produs astfel de materiale dark-ambient pentru filme imaginare, dar și pentru unele reale, iar în ultima vreme festivalurile de film dezvăluie un interes tot mai activ pentru impactul senzorial al unor astfel de proiecte, asociate unor filme care nu sînt neapărat nobile-educative, ci mai degrabă pretexte.

N-am văzut Cazul Samca, din trailer pare ceva cu liceeni și profesori sataniști formați sub Ministerul Subfinanțat al Educației și investigați retrospectiv de Autorități care n-au fost vigilente cînd trebuia. Aștept să văd filmul ca să-i înțeleg învățămintele, dar albumul EiSM îndrumă mai mult spre psihedelic decît spre tensiune socială și didactică. E și un test-cheie al muzicii de film – să „promită” atmosfera filmului, să momească.

Cu o abordare minimalistă și ocazional ritmată, cu elemente de Lustmord și Ulver (la rîndul lor creatori de coloane sonore obscure), e posibil ca albumul să fie mai sofisticat decît filmul. Audiția dă speranțe pentru un True Detective, se pot sesiza și manierismele pervers-languroase ale lui Badalamenti în Twin Peaks, încît mă tem de vreun contrast brutal cu ce se vede în trailer-ul filmului: răsteli balcanice, thriller coleric cu unele indicii oculte. Poate contrastul e intenționat, poate e o pistă falsă, de altfel Copel a colaborat și la filmul anterior al aceleiași echipe, Clasat – un thriller-avertisment despre pericolele Inteligenței Artificiale în companiile românești de outsourcing IT.

Tot săptămînile trecute a apărut și albumul de jazz pianistic al proiectului cu nume de parfum Essential Notes, cuplu format din sătmăreni formați la Cluj: Simion Bărnuțiu (pian/clape) și Kányádi Robert (percuție), ajutați pe o treime din album de saxofonul expresiv al lui Alex Munteanu. O sugerează și titlul materialului, formatul duetului încurajează contrastele: între acustic și digital, între percuția „pișcată” și pianul cald, cu rolurile ocazional inversate – clape ritmat-monotone lăsînd dinamismul pe seama tobelor.

Duce cu gîndul și la proiectele lui Adi Stoenescu, pare că se consolidează la noi un filon al jazzului de pian. Poate școlile de muzică românești produc pianiști mai vizibili, ori mai ușor de individualizat decît alte categorii de instrumentiști. Ori poate insistența cu care au fost promovate la noi trupele casei de discuri Gondwana (Mammal Hands, Portico Quartet ș.a.m.d.) a molipsit o generație întreagă cu acest sortiment de jazz de intensitate emoțională.

În ultimul deceniu, pe măsură ce au proliferat evenimentele jazz de largă accesibilitate la noi, trupele de la Gondwana au bifat toate festivalurile importante și numeroase concerte de club. E posibil ca Essential Notes să fie proiectul unor fani ai catalogului Gondwana, dar în egală măsură poate fi și un proiect candidat la a intra în atenția casei de discuri. Merită încercat.

Share