Sofisticăreli

● The Notwist, News from Planet Zombie, 2026.

● Arab Strap, Half-told Tales, 2026.

Luna noiembrie se va încheia cu un combo de concerte în Control care ar trebui să-i entuziasmeze pe cei cărora le e aproape de suflet eticheta indie și muzica sofisticată liric, de pe urma căreia simți că îți pasă de soarta celui care cîntă, sau că lui îi pasă de a ta.

De prima dintre recomandări, nemții The Notwist, am fost surprins să aud și eu pentru prima dată recent, în special raportat la vîrsta trupei – bate spre 40 de ani, într-o zonă stilistică în care alții au avut parte de larg succes comercial. Pare o ramură rezidual-experimentală a brit-pop-rock-ului anilor ’90, aduce și cu pionieratul post-pop al celor de la Stereolab, atribuie influențe celor de la Sonic Youth, dar are și piese cu iz de Placebo. Noul album aplică peste toate astea o poleială de instrumente organice din sfera chamber-pop – trombon, clarinet, diverse clape – înspre poetizarea și sublimarea esenței rock a grupului. În ciuda asocierii efemere cu casa de discuri Sub Pop, The Notwist au rămas într-o groapă de potențial comercial, poate din cauza originii lor bavareze sau a indeciziei stilistice; grupul cochetînd la începuturi cu un punk-grunge mai abraziv, le-a luat pînă după anul 2000 să se instaleze în actuala nișă post-romantică. Liderii grupului, frații Markus și Micha Acher, au încercat să pună la cale un Seattle central-european al creativității indie în Bavaria – „scena de la Weilheim”. În pofida numeroaselor proiecte a rămas totuși o scenă de interes regional, cu care avem acum ocazia să luăm un contact destul de tardiv – dar cu beneficiul de a avea The Notwist în formă maximă, în postură de veterani ai acelui ambițios proiect cultural underground. Noul album face valuri cu adevărat internaționale, e informat de experiența aventurii americane la Sub Pop și de influențe acumulate din toate zările – pop, country american, folk britanic, Krautrock nemțesc și un rock alternativ de restaurare a inocenței exuberante a anilor ’90, relativ la care titlul albumului caracterizează contemporaneitatea drept un film horror.

Tot pentru publicul indie-rock/electronica, scoțienii Arab Strap provin cam din aceeași epocă. Și vizibilitatea lor a fost frînată de o pauză de 15 ani din care și-au revenit, culmea, în pandemie. Au debutat ca pretext muzical pentru defularea poetică a unor frustrări post-Thatcher în anii ’90, cu piese rudimentare concepute în jurul unor tirade recitate cu puternic accent scoțian. Ulterior și-au mai dezvoltat arhitectura instrumentală și spațiul tematic înscriindu-se în tradiția poeziei mizerabiliste britanice – dintre cei despre care am mai scris aici și au ajuns și prin Control, au ceva din spiritul autodepreciativ și elocvența lui Baxter Dury, dar un sound mai rock. Poetul responsabil cu perorațiile se numește Aidan Moffat și are noi pretexte de lamentare provocate de vîrstă și de epocă: anxietatea social media și paranoia online, masculinitatea șubredă și frustrările erotice, degradarea fizică în fața ambiției de conservare a viciilor după 50 de ani, tratamentele cosmetice pentru bărbați și tehno-fascismul ca ideal bărbătesc. Versurile au ancore în literatura masculinității mizerabile (Bukowski), colorată aici cu specific scoțian (cinismul lui Irvine Welsh), dar lirica e modernizată pentru economia atenției și a narcisismului, în special pentru precariatul economiei respective. Muzica alternează între spații aerisite menite să potențeze impresia lirică ironico-tragică și un electro-rock dansant adresat trupului; fiecare va urmări aspectul ce îl coafează, recomand totuși familiarizarea și imersiunea lirică pentru o experiență completă a concertului.

The Notwist și Arab Strap vor concerta în Clubul Control din București pe 21 noiembrie, respectiv 26 noiembrie.