În întreaga lume, guvernele se întrec să construiască universități de talie mondială. De la Exzellenziniziative (Inițiativa pentru excelență) a Germaniei la „Institutele de eminență” ale Indiei, obiectivul este același: cultivarea unor instituții care să atragă și să cultive talente globale de top, să efectueze cercetări de ultimă oră și să stimuleze inovația și creșterea. Și miza e cu atît mai mare în Statele Unite și în China, dată fiind concurența tot mai acerbă dintre cele mai mari două economii ale lumii.
Lupta pentru poziția de lider în învățămîntul superior este mai mult decît o chestiune de prestigiu. Universitățile de elită afectează performanța economică în nenumărate moduri, inclusiv prin promovarea inovației, stimularea productivității și creșterea veniturilor individuale. Absolvenții instituțiilor de top au mai multe șanse să devină oameni de știință, inventatori și antreprenori. La nivel național, țările cu o calitate universitară medie mai ridicată tind să beneficieze de o dezvoltare tehnologică mai rapidă și de o productivitate mai mare.
În urmă cu cîțiva ani, orice comparație între învățămîntul superior din SUA și cel din China ar fi avut un rezultat previzibil. Timp de decenii, universitățile americane au dominat clasamentele globale, iar instituții precum MIT, Stanford și Harvard au constituit nucleul centrelor de inovație – un element integrant al leadership-ului științific mondial și al dinamismului antreprenorial al țării. Multe dintre cele mai valoroase companii din lume – inclusiv Google, Meta, Nvidia și Tesla – au fost create de absolvenți ai universităților de elită din SUA.
De cele mai multe ori, acești absolvenți nu erau americani. Peste jumătate din întreprinderile americane în valoare de miliarde de dolari au cel puțin un fondator imigrant, iar un sfert dintre acestea au fost lansate de persoane care au ajuns în SUA ca studenți internaționali. Acest lucru evidențiază un punct forte al sistemului universitar american: capacitatea sa de a atrage cele mai bune talente din lume. Studenții internaționali reprezintă 14% din înscrierile la universitățile de cercetare americane de top și 28% din înscrierile la instituțiile de elită, cum ar fi universitățile Ivy League, Stanford și MIT. În anul universitar 2023-24, studenții internaționali au contribuit cu aproape 44 de miliarde de dolari la economia SUA și au asigurat peste 378.000 de locuri de muncă.
Dar perenitatea acestei întîietăți americane în învățămîntul superior e departe de a fi garantată. Chiar dacă instituțiile americane (și europene) conduc în continuare în clasamentele globale, universitățile chineze le-au devansat rapid în ultimii ani. În clasamentele QS și Times Higher Education, universitățile Peking și Tsinghua au intrat în Top 20. Iar în Indexul Nature 2025, opt dintre primele zece instituții de cercetare la nivel mondial au sediul în China – Harvard și Societatea Max Planck din Germania fiind singurele instituții occidentale care au reușit să se claseze.
În plus, Universitatea Zhejiang, creată după modelul Stanford, a contribuit la transformarea Hangzhou într-un Silicon Valley chinezesc, cu un ecosistem vibrant de startup-uri care beneficiază de o susținere guvernamentală trainică și de o colaborare activă între universitate și industrie. În Hangzhou a apărut și DeepSeek, o companie puternică în domeniul IA.
Universitățile chineze sînt deosebit de performante în așa-numitele domenii STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică). China produce în prezent aproximativ două milioane de absolvenți de științe și inginerie anual, mai mult decît dublul numărului celor din SUA. Diplomele de inginer reprezintă 33% din totalul diplomelor de licență din China, față de doar 8% în SUA, iar peste 600 de universități chineze oferă în prezent programe de licență în IA. În prezent, aproape jumătate dintre cei mai buni cercetători în domeniul IA din lume sînt de origine chineză și un număr tot mai mare dintre aceștia aleg să lucreze în China.
Aceste evoluții nu sînt întîmplătoare. Ele reflectă trei decenii de angajament guvernamental susținut, ilustrat de inițiative precum Proiectul 985 și Double First-Class Construction [program de dezvoltare și sponsorizare al Guvernului chinez din care fac parte 147 de instituții de învățămînt superior – n. trad.]. Iar progresul de durată e, practic, garantat: la începutul acestui an, China a publicat o strategie națională menită să transforme țara într-o „putere educațională cu influență globală” pînă în 2035, în special în domenii precum IA, semiconductorii și robotica.
Cu siguranță, eforturile Chinei de a deveni lider în domeniul învățămîntului superior se vor confrunta cu obstacole considerabile. Cercetarea și inovația de vîrf necesită libertate intelectuală și academică – libertatea de a pune la îndoială ideile actuale, de a explora noi concepte și de a înnoi modul de gîndire. După cum au avertizat criticii, controlul sever al Partidului Comunist Chinez asupra universităților și mass-media nu favorizează nici unul dintre aceste deziderate.
Cu toate acestea, angajamentul Chinei de a consolida învățămîntul superior este evident. Nu același lucru se poate spune despre SUA, unde administrația președintelui Donald Trump a declarat realmente război universităților importante, în numele combaterii unor presupuse prejudecăți ideologice. Ceea ce a inclus înghețarea unor fonduri de cercetare în valoare de miliarde de dolari și solicitarea de reforme radicale din partea unor instituții precum Harvard și Columbia – de la modificări ale curriculumului la eliminarea programelor de diversitate. Totodată, administrația Trump a încercat să anuleze și să restricționeze vizele pentru studenții internaționali.
Chiar dacă atacurile administrației Trump au întîmpinat o oarecare rezistență din partea universităților, au existat cel puțin la fel de multe cazuri de capitulare. În prezent, încrederea în învățămîntul superior este în picaj, iar aplicațiile pentru studii din străinătate sînt în scădere accelerată; această tendință e, fără îndoială, agravată și de măsurile represive luate de Trump în domeniul imigrației. Aceste evoluții pun în pericol nu numai libertatea academică din SUA, ci și avantajul economic, științific și tehnologic de lungă durată al Americii.
Să sperăm că atacurile administrației Trump la adresa învățămîntului superior vor fi de scurtă durată și că SUA se vor angaja din nou să promoveze libertatea academică, să primească studenți internaționali și să sprijine universitățile – incubatoare de idei inovatoare. În condițiile în care China investește masiv în construirea de universități de talie mondială, în atragerea talentelor străine și în consolidarea legăturilor dintre industrie și mediul academic, SUA nu își pot permite să considere că propria supremație academică e de la sine înțeleasă. Modul în care se desfășoară „cursa globală a creierelor” ar putea afecta întîietatea tehnologică, puterea economică și influența geopolitică pentru deceniile care vor urma.
Lee Jong-Wha, profesor de Economie la Universitatea din Coreea, a fost economist-șef la Banca Asiatică de Dezvoltare și fost consilier principal pentru afaceri economice internaționale al președintelui Coreei de Sud.
Copyright: Project Syndicate, 2025
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
