
Nu îmi amintesc să mai fi fost, între ultimii foarte mulți ani, unul atît de plin de evenimente și de schimbări în învățămînt ca acesta care tocmai se încheie. Este momentul bilanțului.
Mai întîi, în acest an școlar au fost puse în dezbatere noile planuri-cadru pentru liceu, iar apoi au fost aprobate. Au fost ceva dezbateri aprinse pe proiect, cu o durată de timp nu foarte generoasă. Prima variantă, cea pusă în dezbatere, era mai permisivă sub raportul numărului de ore aflate la dispoziția școlii pentru oferta de cursuri opționale. Menționez faptul că la limba și literatura română numărul de ore prevăzut era mai mic decît cel actual, respectiv trei ore la clasele a IX-a și a X-a și două ore la clasele a XI-a și a XII-a. Aparent, acestea puteau fi însă suplimentate cu ore la disciplinele opționale. Planul-cadru aprobat a rămas cu același număr de ore la limba și literatura română, dar cu o plajă de opționale mult mai restrînsă, ceea ce, la limba și literatura română, este un prejudiciu semnificativ. Merită menționat, pe de altă parte, faptul că în paralel s-a lansat și posibilitatea ca școlile să facă pilotări pe planuri-cadru mult mai flexibile, asemeni celor aflate inițial în proiect. Din ceea ce știu eu, mai puțin de 200 de unități școlare din întreaga țară au optat pentru acest model alternativ.
Un alt reper al anului l-a reprezentat reconstrucția sistemului burselor pentru elevi și studenți, care a trecut printr-o restrîngere vizibilă, generată de măsuri de austeritate bugetară și de modificări legislative succesive: criteriile de acordare au devenit mai restrictive, pragurile de eligibilitate au fost ajustate, iar unele categorii de burse (în special cele sociale și de merit) au fost reduse ca număr sau cuantum. În învățămîntul preuniversitar, schimbarea formulei de calcul și raportarea mai strictă la bugetele locale au dus, în multe cazuri, la scăderea numărului de beneficiari, iar în mediul universitar, plafonarea fondurilor și redistribuirea lor au însemnat burse mai puține sau mai mici pentru studenți.
Al treilea reper important al anului l-a reprezentat creșterea normei didactice. Momentul s-a concretizat în vară, cînd inspectoratele școlare au schimbat încadrările pentru toți profesorii, dar era prefigurat clar încă de prin luna mai. Concret, toți profesorii au urcat la 20 de ore de predare, unii de la 18, alții de la 16, respectiv cei care aveau vechime mai mare de 25 de ani și dețineau gradul didactic I. Între aceștia se numără și profesorii metodiști, care au de efectuat inspecții școlare. Simultan, inspectorii și directorii au primit ca normă obligatorie de predare 10 ore, pe lîngă sarcinile manageriale și de îndrumare și control. Simultan cu creșterea normelor, a avut loc și o reorganizare a rețelei școlare, unele unități de învățămînt pierzîndu-și statutul juridic și devenind structuri.
După începerea anului școlar 2025-2026, s-a prefigurat următoarea noutate majoră: scrierea programelor școlare în conformitate cu noile planuri-cadru. Pentru acest proces au fost alocate aproximativ trei luni, cu toate etapele specifice, inclusiv cea de transparență publică și de revizuire a proiectelor puse în dezbatere. În momentul în care scriu articolul, s-a încheiat etapa de transparență și, conform calendarului, urmează ca în cîteva zile să se aprobe noile programe. La unele discipline școlare proiectele propuse în dezbatere au generat reacții aprinse. Tabere divergente sau antagonice au ieșit la iveală, cu argumente și contraargumente, duse uneori pînă la vărsare de sînge. Procesul nu este încheiat, nu pot da un verdict.
Iată, foarte pe scurt și cît mai neutru surprinse, principalele noutăți care au menținut flacăra dezbaterilor aprinsă în acest an școlar. Categoric, efectele toturor acestor noutăți se vor vedea doar în timp. Ce pot să îmi doresc și să ne doresc pentru anul care vine? În primul rînd ceva mai multă liniște, cadrul necesar pentru a ne aduna forțele, pentru a ne regenera energia de care avem nevoie pentru a merge mai departe.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
