Sîntem în situația în care trebuie să judecăm economia în funcție de politică. Încheierea ciclului electoral, început anul trecut, în luna iunie, ne oferă abia acum un peisaj politic complet. Avem, așadar, un președinte aflat la centrul spectrului politic, dacă luăm în calcul viziunea din campania electorală, pro-european fără nici o îndoială și, mai mult, un intelectual de nivel înalt în domeniul științelor exacte.
În paranteză fie spus, mass-media internațională a publicat, în contextul asaltului lui Donald Trump asupra universității americane Harvard, o listă cu o serie de șefi de state și de guvern care au absolvit cursurile instituției de învățămînt americane. Printre ei se află și Maia Sandu, președinta Republicii Moldova. Dacă s-ar publica și lista politicienilor care au o diplomă la universitatea franceză Sorbona l-am găsi pe Nicușor Dan, noul președinte al României. Este, orice s-ar spune, un start bun.
Alegerile legislative de anul trecut au creat un Parlament divizat în care se poate construi o majoritate pro-europeană avînd drept „coloană vertebrală” doar partidele care au asigurat „stabilitatea” de anul trecut, care a dus România, macroeconomic vorbind, pe marginea prăpastiei.
La ora redactării acestui material, structura noului guvern era necunoscută. Dar cîteva lucruri se știau. Pe de o parte, a fost vizibilă reacția piețelor după victoria în alegeri a lui Nicușor Dan. Se poate spune că investitorii au salutat victoria candidatului pro-european, pentru că piața valutară s-a calmat, dobînzile au scăzut în comparație cu nivelul atins în urmă cu o săptămînă, iar indicii Bursei de la București au crescut. Este doar un semnal, nu o evoluție pe termen mediu.
Pe de altă parte, situația economiei românești nu s-a schimbat. Deficitele sînt tot acolo, nu există nici o îmbunătățire în primele patru luni ale acestui an, creșterea economică a atins un nivel redus care îngrijorează, consumul încetinește, iar nevoia de a echilibra datele bugetare este imperativă.
Pentru a avea o imagine a situației bugetare de anul trecut trebuie să facem cîteva calcule. Anul trecut, toate veniturile fiscale au fost cheltuite pentru salariile bugetare, dobînzile plătite și pentru cheltuielile cu bunuri și servicii. De asemenea, cheltuielile cu asistența socială au depășit contribuțiile aferente cu aproximativ 35 de miliarde de lei, bani care au fost alocați de la bugetul de stat. În plus, deficitul bugetar, în valoare nominală, a reprezentat 25% din veniturile bugetare. Oricine își poate da seama, pe baza acestor cifre, că România a trăit în ultimii ani mai bine decît își putea permite. Cifrele bugetului arată ca o familie care are venituri de 10.000 de lei și cheltuiește 12.500 lei. Oricine se întreabă: de unde vin banii cheltuiți în plus și pînă cînd va merge sistemul acesta? Pentru România a venit momentul să găsească răspunsurile la cele două întrebări. Răspunsurile nu sînt deloc simple, pentru că ele ne aduc în fața cîtorva incertitudini majore, precum: vor da în continuare bani cu împrumut finanțatorii interni și externi? La ce dobînzi? Va avea parte România de clemență din partea Comisiei Europene, adică o renegociere a planului fiscal? Va reuși România să își păstreze rating-ul nealterat? Se vor evita sancțiuni referitoare la fondurile europene?
Reacția piețelor după al doilea tur de scrutin prezidențial este încurajatoare. Investitorii creditează victoria noului președinte. Numai că această reacție pozitivă nu poate dura la infinit. Piețele sau investitorii, spuneți-le cum vreți, plus Comisia Europeană, plus agențiile de rating așteaptă un plan de echilibrare a bugetului. Cum va arăta planul fiscal? Deocamdată se fac doar calcule estimative și se emit supoziții. Decizii concrete vom vedea abia după ce se va forma guvernul.
Pînă atunci putem constata că mulți politicieni vor trebui să înghită „broaște rîioase”. Președintele Nicușor Dan caută soluțiile pentru a aduce PSD la guvernare, un partid profund antireformist, pentru a putea crea o majoritate parlamentară care să permită luarea unor decizii economice nepopulare. Fără o majoritate în Parlament, eventualele reforme vor fi dificil de susținut la nivel politic. PSD însuși ar putea să fie nevoit să înghită o „broască rîioasă”, adică să fie părtaș la o serie de reforme și decizii impopulare. PNL va trebui să facă eforturi pentru a se desprinde din „îmbrățișarea” înșelătoare, dar plăcută a PSD și să încerce să revină în zona de centru-dreapta politică. USR va avea de înghițit și el propria „broască rîioasă” pentru a putea colabora rezonabil cu două partide, PNL și PSD, către care are multe polițe de plătit. În fine, UDMR pare a fi cel mai la adăpost. Comportamentul impecabil al electoratului a adus din nou formațiunea politică în situația în care alegerile sînt făcute pentru „a vedea alături de cine guvernează UDMR”.
Dar, „broaștele rîioase” de astăzi se pot transforma în cîțiva ani în „prinți”. Politica românească ar putea să aibă parte de cel mai interesant paradox. Adică publicul și alegătorii să înțeleagă că reformele, oricît de nepopulare, sînt absolut necesare pentru sănătatea economică a statului român. Și atunci, politicienii reformiști vor încasa dividendele curajului lor.
Aceasta este varianta optimistă. Cea pesimistă este că politicienii români vor rămîne în continuare sub coordonatele de pînă acum: temători față de reforme, obsedați de algoritmul guvernamental și interesați de propria persoană, de partid și nu de țară. În situația aceasta, economia se poate prăbuși, iar beneficiile politice ar fi obținute de opoziția populistă.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
