Mama celor care se opun schimbărilor este întotdeauna însărcinată. Nimeni nu acceptă să cedeze ceva – privilegii, salarii, sau sporuri – și toată lumea care este afectată de schimbările pe care Guvernul Bolojan vrea să le introducă sau le-a legiferat deja se opune. Studenții sînt supărați că li se taie bursele și le aduc aminte politicienilor că i-au votat, profesorii sînt nervoși că li s-a mărit norma didactică și amenință că în toamnă vor repeta protestele de acum doi ani, funcționarii statului au protestat spontan, nemulțumiți că li se taie sporul de condiții grele de muncă, sindicaliștii au sărit și ei cerînd oprirea reorganizării instituțiilor statului și dialog cu Guvernul, pensionarii sînt nemulțumiți că trebuie să plătească CASS pentru veniturile mai mari de 3.000 de lei, mamele protestează pe rețelele sociale pentru reducerea indemnizației de creștere a copilului, șefii companiilor de stat tac, dar cu siguranță trag sforile politice pe care le știu foarte bine, magistrații au declarat război schimbărilor prezentate de premierul Bolojan, consumatorii sînt nemulțumiți de creșterile de prețuri care vin din mărirea TVA, din creșterea accizelor și din evoluția tarifelor la energia electrică, primarii de comune sau orașe nu acceptă noile reguli pe care dorește să le impună Guvernul și, în special, reguli noi pentru programul de investiții „Anghel Saligny”.
Este doar o trecere în revistă a ripostelor pe care le-a născut inițierea unor schimbări care se concentrează în cîteva pachete de măsuri care își doresc să ducă la ajustări ale deficitului bugetar. Nu este vorba nici de comunicare, nici de dialog, ci pur și simplu despre o rezistență la schimbare.
Este vreun politician care și-ar dori să ia într-o lună și jumătate atît de multe decizii nepopulare, care să deranjeze un bazin foarte mare de cetățeni? Evident, nu. Dar Guvernul este obligat de situația bugetară. Anul trecut s-a încheiat cu un deficit enorm, mult mai mare decît cel asumat de Guvern prin buget și față de Comisia Europeană. România suferă de lipsă de încredere: Comisia Europeană, agențiile de rating și finanțatorii internaționali au nevoie de măsuri concrete de reducere a deficitului bugetar pentru a credita în continuare România cu bani sau cu rapoarte și calificative încurajatoare.
Trebuie remarcat că pachetele de schimbări (deocamdată este greu să vorbim despre reforme ale statului) au, de fapt, două obiective: primul, de reducere a deficitului bugetar, al doilea, de reparație morală. Pentru că dacă creșterea TVA va contribui la mărirea veniturilor bugetare, deci la scăderea deficitului, schimbările inițiate în sistemul de justiție (creșterea vîrstei de pensionare, schimbarea modalității de calcul a pensiilor magistraților) au un impact moderat asupra reducerii de cheltuieli ale statului și sînt mai degrabă un mijloc de asanare morală. De exemplu, pensiile magistraților și regimul acestora de ieșire la pensie sînt mult diferite de ale restului populației. Este o diferență enormă între nivelul mediu al pensiilor magistraților și pensia medie obținută din asigurări sociale de stat sau, de asemenea, între vîrsta standard de pensionare și vîrsta la care ies la pensie magistrații. Problema sistemului de pensii ale magistraților este ruperea lui de realitatea economiei românești. Diferențele între sistemul de pensii speciale și așa-numitul sistem de stat, bazat pe contributivitate, sînt foarte mari, respectiv de opt ori mai mari în favoarea magistraților. Dacă schimbările avansate de Guvernul Bolojan vor ajunge să fie puse în practică, diferența dintre pensia medie a magistraților și cea din sistemul de stat va fi de „numai” cinci ori.
În acest moment, întrebarea este: cîți cetățeni mai susțin reformarea statului? Este posibil ca mulți dintre cei care au votat actuala coaliție sau care l-au votat pe președintele Nicușor Dan să fie acum afectați, sub o formă sau alta, de pachetele de măsuri și să își fi pierdut din apetitul pentru schimbări. Mulți au fost, au rămas mai puțini.
Nici un cetățean și nici o categorie profesională, indiferent de beneficiile pe care le-a avut ca urmare a creșterii deficitului bugetar, nu vrea să suporte povara consolidării fiscale. Mai mult, există în continuare nemulțumiri legate de modul în care se împarte povara, adică raportul dintre reducerea cheltuielilor statului prin decizii de reorganizare sau reformare a instituțiilor statului și măsurile de creștere a taxelor sau impozitelor. Guvernul a promis că va păstra un echilibru între pachetul de creștere a taxelor și impozitelor și cel de reducere a cheltuielilor.
Susținerea populară pentru schimbări sau reforme este importantă. Dar dacă populația, din diverse motive, își pierde apetitul pentru reforme este esențial ca politicienii să nu cedeze. Nu este o misiune simplă, nici din punct de vedere politic, nici tehnic. Paleta de schimbări pe care o vedem în această perioadă este chiar mai complicată și mai impopulară decît măsurile de consolidare fiscală din anul 2010. Costurile politice ale deciziilor din criza economică declanșată în România în anul 2009 au fost mari și persistente.
De aceea, dacă astăzi vom avea politicieni dispuși să își asume deficitul de imagine nu mai rămîne decît să sperăm că va exista și o susținere populară pe măsura curajului pe care îl vor avea politicienii.
Constantin Rudnițchi este analist financiar.
Credit foto: Wikimedia Commons
