Fotbalistele iraniene au refuzat să cînte imnul țării?

Unele dintre jucătoare, după cum se poate vedea în momentul imnului întîmpinat în tăcere, încearcă să dea cît mai pe spate baticul, dar nici prea mult nu e bine, că poate cade și atunci – dezastru!

Să-l cînte și să-l salute. Căci așa făceau pînă acum. Bine îmbrobodite, fetele duceau palma la tîmplă, precum purtătorii noștri de cravate roșii în trecut (și în viitor?), în timp ce cîntau din toți rărunchii. Acum nu mai era nimic de salutat, nimic de cîntat. Zeci de mii de compatrioți omorîți de o teocrație inumană. Practic, fiecare iranian știe alt iranian mort, rănit sau arestat. Apoi, acest război pe capul lor. Fotbalul de fete în Iran pare o glumă nesărată în acest moment. Orice sport, de fapt. Naționala de băieți, calificată la Cupa Mondială, foarte probabil că nu va fi primită în America. Poate doar dacă intră în genunchi în Biroul Oval și îi oferă, cu capul plecat, o minge de aur bătută cu pietre prețioase celui mai iubit dintre mireni. Să vezi echipa feminină a Iranului, și a altor țări cu regimuri musulmane conservatoare, e o mare umilință pentru sport. Fetele sînt obligate să joace cu năframă pe cap (mă rog, poate unele or fi convinse de necesitatea de a sta acoperite chiar și la 40 de grade) și cu gîtul bine înfășurat, ceea ce evident că ajută respirației. Unele dintre jucătoare, după cum se poate vedea în momentul imnului întîmpinat în tăcere, încearcă să dea cît mai pe spate baticul, dar nici prea mult nu e bine, că poate cade și atunci – dezastru! – se vede tot părul. Sfîrșitul lumii! Sau poate ar fi doar sfîrșitul nefericitei căreia i se întîmplă pocinogul, condamnată la bice sau, că tot e situația asta, dusă în calea bombelor. Că FIFA și alte federații acceptă așa ceva în numele integrării unei astfel de țări în marea și fericita familie de business a sportului arată că nu contează oamenii. Deloc. Contează să fie la număr. FIFA i-ar putea spune lui Trump că trebuie să permită Naționalei masculine a statului cu care e în război să fie prezentă la Cupa Mondială, după cum și-a cîștigat dreptul. Dar cine să o facă, Infantino, care s-a transformat într-un clovn în Biroul Oval? De fapt, am putea asista la o premieră distopică: nu o țară care atacă să fie exclusă de la o mare competiție, ci, invers, o țară atacată să primească un șut în fund. Tot înainte, mîndri pionieri!

Share