Pentru prima dată în istoria NATO, un stat membru a fost atacat de un rival. Incidentul a implicat 19 drone de luptă rusești (nu s-a confirmat că erau echipate cu focoase), dintre care unele au intrat în Polonia dinspre Belarus. Kremlinul trebuie să fi fost conștient de posibilitatea reală a unor victime (o casă a fost distrusă, dar nimeni nu a fost rănit).
Dacă tancurile rusești ar fi trecut granița și avioanele de luptă rusești ar fi survolat Polonia, nimeni nu s-ar fi îndoit de faptul că a fost vorba de un act de agresiune. Dar pentru că incursiunea a fost făcută cu drone, unii încă se îndoiesc, în ciuda rolului fundamental jucat de drone în conflictele armate de astăzi.
Desigur, războaiele de astăzi nu sînt declarate. Nici chiar agresiunea nu este numită război – Putin numește războiul împotriva Ucrainei „operațiune militară specială”. În cazul Rusiei, această șicană verbală nu e o noutate. Rusia operează într-o zonă definițională și juridică gri creată de ea însăși după ce a invadat pentru prima dată Ucraina în 2014 cu soldații săi fără însemne, supranumiți „omuleții verzi”.
În contextul întrebării despre ce anume constituie în ziua de azi un atac, statutul articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, care consacră angajamentul de apărare reciprocă al membrilor NATO, pare neclar. Tratatul nu specifică ce fel de atac e necesar pentru a declanșa articolul 5 și nici măcar cum ar trebui să reacționeze țările NATO. La urma urmei, între o notă de protest și o mobilizare militară, există un spectru larg de acțiuni, la care majoritatea țărilor aflate departe de război pot reacționa foarte diferit.
A fost incursiunea dronelor parte a exercițiilor militare bienale „Zapad” („Vest“) Rusia-Belarus, care au început pe 12 septembrie? Oricum ar fi, provocările au făcut parte întotdeauna din repertoriul Rusiei, iar exerciții militare similare au precedat cîteva dintre invaziile recente ale Rusiei în țările vecine, inclusiv în Ucraina în 2022.
Cu toate acestea, acțiunile Rusiei au surprins Polonia. Politicienii și publicul încă nu cred pe deplin în posibilitatea unui război cu Rusia. Și, judecînd după reacția bursei din Varșovia, care a scăzut cu mai puțin de 1%, vor continua să nu creadă.
Premierul Donald Tusk a subliniat că nu există „nici un motiv să afirmăm că sîntem în pragul unui război”. Dar aceasta e mai degrabă o încercare de a evita panica și intensificarea tensiunilor cu Rusia. Teama de escaladare generalizată a Occidentului se propagă și în Europa de Est; Ministerul de Externe al Poloniei a înmînat o notă de protest ambasadei ruse.
Și totuși, acesta a fost un atac nu doar asupra Poloniei, ci și asupra teritoriului NATO și UE. Potrivit lui Marcin Ogdowski, unul dintre cei mai importanți jurnaliști polonezi din domeniul apărării, avioanele olandeze F35 s-au ridicat rapid de la sol pentru a răspunde amenințării, însoțite de un avion-cisternă cu echipaj italian care zbura alături de ele, astfel încît să poată realimenta și să rămînă pregătite de intervenție. Avioanele poloneze F16 și avioanele de recunoaștere AWACS au decolat la rîndul lor, iar bateriile germane de rachete Patriot, staționate în estul Poloniei, au fost în alertă.
În timp ce această amenințare era gestionată, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a menționat atacul cu drone în discursul ei privind starea Uniunii ținut în fața Parlamentului European. Ea a vizitat recent, împreună cu Tusk, granița de est a Poloniei și a promis, în alocuțiunea sa, 6 miliarde de euro (7 miliarde de dolari) pentru crearea unui zid antidrone în Europa (și 150 de miliarde de euro pentru programul de înarmare SAFE, din care Polonia urmează să primească 47 de miliarde de euro).
Polonia a invocat, de asemenea, articolul 4 din tratatul NATO și a convocat o reuniune a alianței, inițial la nivelul ambasadorilor NATO, dar consultările intensive între șefii de stat ai principalilor aliați au început imediat.
În același timp, atacul cu dronă testează unitatea conducerii poloneze în fața amenințării ruse. Președintele american Donald Trump și președintele polonez Karol Nawrocki încearcă activ să țină guvernul lui Tusk departe de Casa Albă. Trump a evitat multă vreme contactul cu Tusk, un critic sincer, și insistă ca doar Nawrocki, un populist de dreapta cu vederi similare, să poată reprezenta Polonia în discuțiile dintre SUA și Rusia. Dar legislația poloneză spune altceva: politica externă este formulată exclusiv de Guvern, iar președintele e obligat să reprezinte politica Guvernului.
Pentru a formula politica Poloniei, Sikorski recurge la numeroase consultări, mai ales cu Ucraina. Întrebat de jurnaliști dacă Polonia ia în considerare propunerea Ucrainei de a doborî rachete și drone rusești deasupra teritoriului ucrainean, Sikorski a răspuns: „Vom reveni la acest subiect. Nu vreau să cobesc”.
Un astfel de act ar reprezenta un adevărat progres, deoarece Occidentul nu a fost dispus pînă acum să protejeze spațiul aerian al Ucrainei. Sikorski a subliniat că, prin intensificarea atacurilor asupra Ucrainei și trimiterea de drone în Polonia, Putin „își bate joc de eforturile de pace ale lui Donald Trump”.
Împreună cu dronele a venit și o campanie-fulger de dezinformare rusească menită să convingă polonezii că „Ucraina atrage Polonia în război”. Acest lucru e poate chiar mai periculos decît atacul cu drone, deoarece alianța dintre Polonia și Ucraina e cea care împiedică Rusia să schimbe frontierele în această parte a Europei. Ambele țări tratează independența celeilalte ca pe o condiție a propriei independențe. Dar acest lucru nu este neapărat evident pentru publicul larg din Polonia. Germania, Republica Cehă și alte țări în care sentimentul antiucrainean este în creștere ar trebui, de asemenea, să își intensifice eforturile de combatere a dezinformării.
Atacul cu drone al Rusiei nu este un test doar pentru capacitățile de luptă ale Poloniei și pentru unitatea Occidentului, ci mai ales pentru Trump. Europa a trecut cu siguranță testul unității și al rapidității. Mai multe țări s-au oferit deîndată să trimită soldați și echipamente: Franța (mai multe avioane Rafale), Republica Cehă (o unitate specială de 100 de soldați) și Țările de Jos (două sisteme Patriot, un sistem NASAMS și 300 de soldați), cu sprijin similar oferit de Germania, Regatul Unit, Suedia și alții. În acest context, lipsa de reacție din partea SUA pare semnificativă.
În urma summit-ului cu covor roșu organizat de Trump în Alaska, președintele rus Vladimir Putin a intensificat atacurile asupra Ucrainei și provocările pe flancul estic al NATO. Pînă acum, întrebat de jurnaliști, Trump a calificat aceste incidente drept o eroare sau a spus, pur și simplu, că dronele rusești zboară prea aproape de Polonia. Dar nu vă lăsați păcăliți: Putin îl testează pe Trump, al cărui servilism și părtinire față de Rusia sînt mai evidente ca niciodată.
Slawomir Sierakowski, fondator al mișcării Krytyka Polityczna, este membru senior al Mercator.
traducere de Matei PLEȘU
Credit foto: Wikimedia Commons
