Redescoperim sporturile de stradă, manifestațiile, dezbaterile pe la colțuri, agitația, retorica de cartier, circul pentru mase?

Redescoperim țara. Din cînd în cînd ne reîntîlnim noi cu noi și nu ne mai recunoaștem. Alegerile sînt ca Jocurile Olimpice, o dată la patru ani vine sorocul și evoluăm după cum ne-am pregătit. Nu poți să concurezi bine dacă te antrenezi doar în preziua concursului. Nu cîștigi așa nici o medalie. Dimpotrivă, o iei de la capăt, de la zero dacă nu de la minus, și atunci totul e mai greu. E mai frig, e mai întuneric. Te trezești mai devreme ca să recuperezi, ai mai multe riduri și o trainică mahmureală. Patru ani stăm departe, noi de ai noștri, ocupați fiecare cu ce are de agonisit, material sau spiritual, după care ne mirăm că vecinul nu mai vorbește aceeași limbă, că nu ne mai punem de acord despre cine strînge gunoiul pe stradă, ba chiar că nu mai avem aceeași înțelegere despre ce înseamnă gunoi. Ani și ani, unii au stat pe străzile, șantierele și cîmpurile Europei. Acum se răzbună, iar alții vor fi nevoiți să coboare la nivelul asfaltului ca să apere ideea lor despre România. Marea dramă e că deasupra tuturor vor fi cam aceiași politicieni, care le vor da UE și unora, și altora. Alcătuim o țară paradoxală. Vrem în Europa și nu vrem. Nu iubim Rusia, dar mai tare urîm Ucraina. Facem coadă la restaurantele de fast-junk-food, dar credem că prin hrana de acolo ni se implantează nanocipuri. Înțelege ceva dacă mai poți. Un lucru e clar. Nu sîntem „cusuți” într-un popor coerent. La meciurile Naționalei, de exemplu, niște cetățeni de galerie sînt gata să ne facă să pierdem la masa verde pe motive de scandări și bannere anti-orice. Și asta e peste tot. Valorile Vestului nu par a fi pe placul multora. Autoritarismul, misticismul, mitologiile seduc din ce în ce mai mulți compatrioți, în vreme ce alți concetățeni, organizați în partide, conduc precum boierimea de altădată, cu dispreț față de mujici. Restul populației, prinsă în această menghină, se agață disperată de valorile care o țin în tabăra lumii civilizate. Țin cu dinții de penultimul vagon al trenului european în vreme ce ultimul vagon, cel tricolor, se desprinde încet-încet. Vor îngheța din nou prin piețele cu nume pompoase. Piața Victoriei, locul în care se strîng românii după înfrîngeri.