Nimic nu se leagă în economia românească. Sau, mai precis, în ceea ce privește indicatorii macroeconomici. Deficitul bugetar este în continuare ridicat. În primele trei luni ale anului, deficitul este de 2,28% din PIB, adică aproximativ 44 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă mai mult decît anul trecut.
Reducerea deficitului bugetar, asumată de România prin planul fiscal transmis Comisiei Europene, este sub mare presiune, pentru că deficitul crește, în loc să scadă, iar datele europene arată că România a încheiat anul trecut cu un deficit real, adică incluzînd și facturile amînate la plată, de 9,3% din PIB. Toate aceste cifre arată că Guvernul nu poate și, probabil, nici nu vrea să stabilizeze cheltuielile publice.
Veniturile bugetare au crescut și anul trecut, și anul acesta, dar nu fac față creșterii cheltuielilor. De exemplu, anul trecut, cheltuielile bugetare au crescut cu 3% din PIB față de anul precedent. Dacă nivelul ar fi rămas la egal cu cel din 2023 (ceea ce ar fi presupus oricum o creștere datorită avansului înregistrat de PIB-ul nominal), deficitul bugetar ar fi fost mai mic cu trei procente din PIB, ceea ce ar fi însemnat un progres semnificativ.
Anul trecut, cel mai mult au crescut cheltuielile cu salariile din fonduri publice, cu pensiile și cele cu investițiile. Un alt calcul arată că dacă în primele trei luni ale acestui an cheltuielile s-ar fi menținut la nivelul de anul trecut (destul de ridicat și acela), atunci deficitul bugetar ar fi fost de numai 27 de miliarde de lei, față de aproximativ 44 de miliarde de lei.
Toate aceste cifre arată un singur lucru, și anume că deficitul poate fi redus prin înghețarea cheltuielilor bugetare. Nu este nevoie de reducerea lor, ci de măsuri care să le mențină constante. În felul acesta, dezbaterile despre necesitatea creșterii taxelor sau impozitelor și-ar pierde din intensitate (să nu uităm că sînt economiști care susțin că reducerea deficitului nu se poate face doar lucrînd la cheltuieli, ci crescînd și veniturile, prin mărirea unor impozite sau taxe).
Bineînțeles că păstrarea cheltuielilor bugetare, per total, la nivelul de anul precedent înseamnă, de fapt, o creștere la anumite capitole (cele cu dobînzile, de exemplu) și o reducere la alte categorii. Dar construcția bugetară ar permite o abordare prudentă, de acest tip.
Insistența asupra deficitului bugetar este justificată, pentru că, pe de o parte, este indicatorul care arată eventuala reușită în ceea ce privește consolidarea bugetară, iar, pe de altă parte, este cauza directă sau indirectă a creșterii inflației și chiar a deficitului balanței comerciale.
Recent, șeful Trezoreriei de la Ministerul Finanțelor a declarat pentru o agenție de presă că România se va mai împrumuta de pe piețele financiare internaționale doar după alegerile prezidențiale și după ce Guvernul va adopta un al doilea pachet fiscal. Sînt aici două lucruri: primul, decizia ca statul să nu mai acceseze, în acest moment, împrumuturi de pe piețe externe arată presiunea la care ar fi supusă România de către creditori. Este evident că acum creditorii internaționali nu au încredere în economia românească. Indicatorii economici și situația politică duc la scăderea încrederii. Nu înseamnă că România nu ar putea să se împrumute de pe piețele externe, dar probabil costurile (dobînzile) ar fi atît de mari încît împrumutul nu ar avea sens.
Nu este o problemă. Statul român se poate împrumuta în ritmul pe care și-l propune de pe piața internă, de la bănci sau de la populație, astfel că nu există riscul ca România să nu își poată onora obligațiile serviciului datoriei publice.
Mai interesant este că șeful Trezoreriei vorbește despre adoptarea unui al doilea pachet fiscal care să ajute la atingerea țintei de 7% din PIB. De altfel, tot mai multă lume este convinsă că o creștere a taxelor sau impozitelor este inevitabilă. Deja măsura de creștere a TVA de la 19% la 21% pare ca și adoptată. Evident, nu este decît o impresie, nici măcar economiștii nu pot anticipa dacă o creștere de TVA este suficientă sau va fi nevoie și de alte măsuri fiscale mai dure.
Deocamdată, însă, incertitudinea nu face deloc bine antreprenorilor și investitorilor. Iar lista cu subiecte incerte este destul de lungă: aplicarea noilor tarife Trump va lovi și România, dar încă nu este clar impactul; de asemenea, prognozele Fondului Monetar Internațional și ale Băncii Mondiale referitoare la creșterea economiei românești au fost revizuite în jos, măsurile fiscale interne sînt încă la nivel de speculații, iar necunoscutele din spațiul politic nu fac decît să complice situația.
Din păcate, economia românească vine după un șir de ani în care guvernele nu au acționat responsabil din punct de vedere fiscal-bugetar. Au fost ani de politici economice populiste, de creștere a cheltuielilor în ritm galopant și de cedări în materie de venituri fiscale. Acum, România „se joacă cu focul”. Trebuie să facă echilibristică între deteriorarea situației economice externe, inclusiv europene, și excesele bugetare interne. Însă „mersul pe sîrmă” este totdeauna periculos pentru economie.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
