Anul trecut, prin România curgea doar lapte și miere. Coaliția de la putere, PSD și PNL, era neobosită, se împrumuta non-stop, creștea pensiile și salariile, pentru că procesul electoral nu se încheiase și fiecare partid aflat la putere spera că va propulsa un candidat cîștigător, iar premierul de atunci aloca ban după ban către primarii de ambele culori politice aflate la guvernare pentru investiții (mai ales că găsise o formulă convenabilă care păcălea bugetul, și anume prin fondul de rezervă al Guvernului). Anul trecut, în luna august, Guvernul ajungea practic la nivelul deficitului bugetar pentru întregul an, și anume încheiase primele opt luni cu un deficit de 81 de miliarde de lei, față de 87 de miliarde de lei, atît cît erau asumate în proiectul de buget pe întregul an. În septembrie 2024, deficitul bugetar sărise cu mult de prognoza anuală, adică ajunsese la 96 de miliarde de lei. Cifrele nominale sînt relevante, pentru că procentajul din PIB este doar o convenție, o abstracțiune bună să ducă la o comparație între ani și între state, dar sumele care trebuie împrumutate și plătite sînt nominale și cît se poate de reale.
De altfel, anul trecut, Guvernul a făcut o așa-zisă rectificare pozitivă care ducea deficitul bugetar cu 3% din PIB mai mult decît cel asumat inițial prin legea bugetului, nivel care, pînă la sfîrșitul anului, a fost și el depășit. Anul trecut, a fost multă liniște din partea politicienilor, pentru că nici unul nu îndrăznea să critice sumele oferite generos pensionarilor, angajaților la stat sau firmelor apropiate de partide. Mediul de afaceri a privit cu consternare modul în care se degradează situația bugetară și banii aruncați în economie, iar comentatorii economici au încercat să avertizeze asupra pericolului, dar nimeni nu i-a luat în serios. De altfel, premierul de atunci se lăuda de cîte ori avea ocazia că deficitul este datorat alocărilor pentru investiții publice, dar în mod ciudat investițiile de care vorbea prim-ministrul nu aveau nici un impact pozitiv asupra creșterii economice.
Anul 2024 s-a încheiat cu un deficit bugetar de aproape 153 de miliarde de lei, dacă nu socotim și plățile amînate pentru anul următor. Dacă luăm în calcul și datoria cu care statul a trecut în anul 2025, deficitul este aproape dublu față de ținta inițială, înscrisă negru pe alb în legea bugetului. Să dublezi deficitul într-un singur an nu este de ici, de colo, dar bineînțeles că nici o mare performanță nu este. Orice politician, cu puține clase, cu minime abilități economice și cu multă inconștiență poate face asta, adică poate dubla deficitul bugetar față de cel asumat în lege invocînd tot felul de motive.
Liniștea asurzitoare de anul trecut s-a transformat astăzi într-un vacarm de nedescris. Toată lumea contestă măsurile pe care le ia actualul guvern impulsionat de premierul Bolojan. Parcă toată lumea se face că uită că sursa relelor de azi vine de anul trecut (în special), dar și din anii anteriori. Cum ar fi ca anul acesta, în loc de 7% din PIB (deficitul din legea bugetului), Guvernul să facă 12% sau 14% din PIB? Ar însemna o „performanță”? Pentru că Ilie Bolojan nu vrea să ajungă la acest rezultat (un deficit bugetar mai mare de 10% din PIB), supără pe toată lumea.
Primarii (așa-zisa bază electorală a partidelor mari) nu acceptă nici în ruptul capului că banii pentru programul „Anghel Saligny“ s-au alocat anul acesta. Mai precis, fondurile înscrise în buget pe întregul an au fost deja contractate și ceea ce rămîne de făcut este doar să continue lucrările începute și să le oprească de la finanțare pe cele aflate într-un stadiu incipient – de exemplu, sub 30% din gradul de execuție. Primarii nici nu vor să audă și dau exemple disparate despre cît de important este fiecare stadion, fiecare drumeag de țară sau fiecare conductă de gaz pe care le au în proiectare sau pentru care au dat prima cupă de excavator în teren. Primarii au rămas în anul 2024, ei cred că li se cuvine totul, că bugetul se poate expanda în continuare și așteaptă bani la rectificarea bugetară. La fel, mulți primari nici nu se gîndesc că ar trebui să reducă numărul de angajați – dimpotrivă, caută scuze și explicații pentru a păstra toți funcționarii pe care i-au angajat de-a lungul timpului.
Magistrații se organizează pentru a bloca schimbarea legislației și nu este deloc sigur că modificările vor fi duse pînă la capăt, pentru că funcționarii din sistemul juridic sînt experți în a bloca orice timid început de reformă.
Consumatorii sînt supărați pe creșterea TVA care a venit deja cu un puseu inflaționist care va rămîne în piață cel puțin pînă la sfîrșitul lunii septembrie a.c., dar și pe taxa pe micile colete (cu valori mai reduse de echivalentul în lei a 150 de euro) anunțată de ministrul Finanțelor. Desigur, prețul unui produs importat din China va crește, dar cumpărătorii ar trebui să vadă imaginea de ansamblu. Iar aceasta ne arată că micile pachete venite din China, direct sau via un aeroport european, au ajuns să creeze probleme la fel de mari pentru economia europeană precum mașinile electrice chinezești subvenționate de stat sau dependența Europei de echipamentele folosite la captarea energiei verzi.
De asemenea, mediul de afaceri este iritat. Sînt mai multe măsuri (creșterea capitalului social al unei firme la 8.000 de lei, creșterea plafonului bazei de calcul al contribuției de sănătate pentru activități independente, fiscalizarea activității turistice derulate prin platforme online, schimbări ale legislației privind insolvența ș.a.) care vor face viața mai dificilă firmelor corecte. Din păcate, antreprenorii mici și mijlocii care își respectă obligațiile de plată față de stat vor fi cei care vor suporta povara noii legislații. Dar ce poți face într-un mediu de afaceri în care cîteva sute de mii de profesioniști (firme și persoane fizice autorizate) nu au un cont sau un card bancar?
În fine, comentatorii economici îi acuză pe membrii Guvernului, în frunte cu premierul, că vorbesc prea lejer despre recesiune sau despre incapacitate de plată. Este posibil. Dar e de preferat un adevăr amenințător unei minciuni liniștitoare.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
