Abordarea președintelui american Donald Trump față de Rusia a fost dominată de eforturile sale de a pune capăt războiului împotriva Ucrainei. Dar administrația sa are acum ocazia de a face progrese în privința unui alt imperativ urgent de securitate națională: controlul armelor nucleare. De fapt, după revenirea în funcție de anul acesta, Trump nu a investit prea mult timp pentru a solicita negocieri cu Rusia și China în vederea unei „denuclearizări... de mare anvergură”.
Desigur, încheierea oricărui nou acord, în special a unuia care include China, va necesita timp. Dar, ca un prim pas, Rusia și SUA ar putea reveni imediat la punerea în practică a unui acord care e deja în vigoare și expiră curînd: Tratatul din 2010 privind măsurile pentru continuarea reducerii și limitării armelor strategice ofensive, mai bine cunoscut sub numele de „New START” (Strategic Arms Reduction Treaty). Deși data de expirare a New START, februarie 2026, se apropie cu pași repezi, revigorarea tratatului și reluarea unui dialog regulat ar putea pune bazele unor acorduri mai extinse, demonstrînd lumii că SUA și Rusia pot coopera în continuare pentru a gestiona riscurile nucleare.
New START limitează arsenalele nucleare strategice ale SUA și Rusiei la 1.550 de focoase nucleare și 700 de rachete cu rază lungă de acțiune și bombardiere grele fiecare. Tratatul conține un regim elaborat de partajare a datelor, de monitorizare și inspecție la fața locului, pentru a verifica respectarea acestuia. Ca și acordurile anterioare de control al armelor dintre SUA și Rusia, acesta a servit ca o frînă puternică în calea unei curse nucleare necontrolate.
Ambele părți au implementat cu seriozitate New START pe durata sa de zece ani și, la începutul anului 2021, ambele părți au convenit să îl prelungească cu încă cinci ani. Cu toate acestea, în urma invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, tratatul aproape că a eșuat, la fel ca și dialogul bilateral menit să mențină stabilitatea strategică. În februarie 2023, președintele rus Vladimir Putin a anunțat că Rusia își va suspenda participarea la New START, inclusiv la dispozițiile sale privind verificarea, din cauza sprijinului acordat de SUA Ucrainei. Cîteva luni mai tîrziu, SUA au răspuns cu contramăsuri juridice care, în esență, reflectau decizia Rusiei.
Deși administrația președintelui de atunci, Joe Biden, a încercat să implice Kremlinul în problema stabilității strategice, Putin a respins aceste propuneri, declarînd că SUA nu pot spera la stabilitate strategică dacă urmăresc „înfrîngerea strategică” a Rusiei în Ucraina. Dar situația s-a schimbat. Într-o turnură puțin observată după preluarea mandatului de către Trump, Putin a solicitat un angajament bilateral privind controlul armelor, fără a insista în mod explicit asupra unei opriri complete a ajutorului militar american pentru Ucraina ca precondiție. Reorientarea lui Putin și dorința declarată a lui Trump de a „denucleariza” au creat o oportunitate pentru SUA și Rusia de a dovedi că un control al armelor nucleare este încă fezabil.
Desigur, dacă trecutul constituie un precedent, negocierea unui nou acord care să înlocuiască New START ar putea dura multe luni, dacă nu chiar mai mulți ani. Discuțiile vor trebui să abordeze problemele spinoase care au zădărnicit încercările de a ajunge la noi acorduri în ultimii 15 ani. Acestea includ așa-numitele arme nucleare non-strategice sau tactice, arsenalul nuclear în creștere al Chinei, apărarea împotriva rachetelor strategice și capacitățile avansate de atac convențional.
Dacă New START expiră fără a fi înlocuit de nimic, pentru prima dată în ultimele decenii nu vor mai exista limite convenite pentru cele mai mari două arsenale nucleare ale lumii. În schimb, restabilirea New START și reluarea dialogului privind stabilitatea strategică ar oferi baza necesară pornind de la care s-ar putea elabora acorduri ulterioare tot mai extinse. Ca o măsură suplimentară pe termen scurt, ambele părți și-ar putea lua angajamentul politic de a respecta limitele tratatului dincolo de data expirării acestuia, în timp ce negociază noi plafoane și încearcă să aducă R.P. Chineză în sfera controlului armelor.
Chiar și în fața unui arsenal chinez în creștere care nu face obiectul limitelor stipulate de tratat, menținerea limitelor New START are totuși sens. Nu se preconizează că R.P. Chineză va egala nuclear, în următorii zece ani, cele două țări ca număr de focoase nucleare desfășurate, iar SUA ar dispune în continuare de suficientă flexibilitate pentru a întîrzia acest rezultat.
În plus, un regim activ de control al armelor între SUA și Rusia e probabil o condiție necesară pentru orice înțelegere viitoare cu China privind controlul armelor. Și ar putea diminua, în plus, motivația Chinei de a se grăbi să ajungă la paritate cu Rusia și SUA – un rezultat pe care atît Rusia, cît și SUA doresc să-l evite. Un angajament SUA-Rusia de a rămîne la nivelurile de forțe prevăzute de New START, combinat cu urmărirea unor noi plafoane, ar putea reduce necesitatea ca SUA să facă investiții costisitoare pentru a-și consolida forțele într-un moment în care efortul său de modernizare nucleară se confruntă deja cu provocări majore în materie de buget și calendar.
Deținînd peste 85% din totalul focoaselor nucleare din lume, SUA și Rusia au o obligație specială de a reduce amenințarea existențială reprezentată de aceste arme. Revenirea la conformitatea cu New START și reluarea dialogului privind stabilitatea strategică ar fi un prim pas esențial în această direcție.
Samuel Charap este președinte extraordinar al catedrei de Politică a Rusiei și Eurasiei și politolog principal la RAND. A lucrat la Biroul pentru controlul armamentelor din cadrul Departamentului de Stat al SUA. Kingston Reif, cercetător principal în domeniul internațional/de apărare la RAND, a fost consilier al secretarului adjunct al Apărării SUA pentru reducerea amenințărilor și controlul armelor.
Copyright: Project Syndicate, 2025
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto: Wikimedia Commons
