Nordic Exposure este un festival dedicat literaturii nordice traduse în limba română, desfășurat între 16-20 septembrie 2026, în București, pentru prima ediție. Timp de cinci zile, evenimentul deschide un spațiu de întîlniri și dialoguri care aduc împreună autori nordici contemporani, traducători, editori și, desigur, cititorii. Annette Bjergfeldt, Sofi Oksanen, Yrsa Sigurðardóttir, Marie Aubert, Henrik Fexeus și Sanna Hartnor sînt autorii pe care i-am provocat să răspundă la un scurt chestionar (1. Cum v-a condus viața către scris? 2. Aveți, în minte, întreaga poveste de la început? Sau ea se conturează pe măsură ce scrieți? 3. Ce titluri v-au inspirat cel mai mult și în ce fel? 4. Cum v-ați descrie cărțile într-o singură frază?) și au făcut-o cu umor. Răspunsurile lor construiesc o geografie culturală tot mai fascinantă.
● Sofi OKSANEN (Finlanda) Scriitoarea fino-estonă Sofi Oksanen este unul dintre cei mai titrați autori scandinavi, cu o operă tradusă în 45 de limbi. Numită „fenomen literar” de publicația The Times, Sofi Oksanen explorează traumele istorice și politice, punînd accent pe istoria Estoniei sub ocupație sovietică și pe modul în care regimurile totalitare distrug destinele individuale. A studiat literatura și dramaturgia la Helsinki și a dobîndit recunoașterea internațională cu romanul Purificare (Puhdistus, 2008, Polirom, 2012, 2013, 2021, traducere de Adela Victoria Korshin). Sofi Oksanen a scris și piese de teatru, iar două dintre romanele ei, Baby Jane și Purificare, au fost ecranizate. I s-au decernat de-a lungul carierei peste 30 de premii, printre care Nordic Prize, în 2013, unul dintre cele mai importante premii acordate de Academia Suedeză, iar în 2018 a primit din partea statului francez titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.
Aveam șase ani cînd am înțeles că vreau să ajung scriitoare
1. Aveam șase ani cînd am înțeles că vreau să ajung scriitoare. Atunci am învățat să scriu. Înainte, le spuneam povești altor copii, apoi am găsit un instrument nou pentru același lucru. Eram prea mică atunci cînd am început să povestesc, așa că nu pot spune „cum m-a condus viața” pe acel drum. 2. Nu există nimic cînd deschid primul fișier. Nu știu personajele, nu le cunosc limba, habar n-am ce li se va întîmpla, nici dacă vor rămîne personaje în cartea mea sau vor dispărea cu totul. 3. Nu folosesc superlative cînd recomand cărți. Fiecare carte înseamnă altceva. De exemplu, Marguerite Duras m-a învățat muzicalitatea limbajului, Ishiguro mi-a arătat cum o frază poate fi asemenea unui vin, iar cartea pentru copii Muna, scrisă de J. Oro, a fost prima cu care am adormit în brațe. 4. Nu aș face-o.
● ANNETTE BJERGFELDT (Danemarca) Annette Bjergfeldt este autoare de romane de succes, cîntăreață și compozitoare premiată în Danemarca și nominalizată la Grammy, artist plastic și profesoară de compoziție muzicală. Și-a descoperit talentul de povestitoare în timpul unui turneu de patru ani realizat în Statele Unite, unde a distrat între melodii publicul spunînd povești. În limba română i-au apărut romanele Højsangen fra Palermovej (Cînd viața îți dă hipopotami, 2020) și Cinematograful călător al domnului Saito (Mr. Saito Rejsebiograf, 2023).
Scriu povești despre dorința de a aparține
1. Am simțit dintotdeauna dorința de a crea. Am fost pictoriță cînd eram tînără. Apoi, ani întregi am fost cîntăreață și compozitoare, iar aceste abilități m-au ajutat să pun muzică și culoare în carte. Ca și cum aș face un film pe fiecare pagină. Dar îmi doream să scriu în primul rînd o poveste mai amplă pentru că am trăit într-o familie plină de ciudați simpatici. Există ceva aparte în legăturile de familie. Trebuie să ne înțelegem unii cu alții. 2. Pornesc de la un fragment, asemenea unui arheolog care găsește un os interesant și apoi începe să sape după mai mult. În romanul meu Cinematograful călător al domnului Saito, un tată își așază fetița nou-născută într-o cutie de pantofi. E o poveste adevărată pe care am aflat-o de la stră-străbunica celei mai bune prietene. Mi s-a părut magic, ceva care m-ar putea duce, ca autoare, spre tot felul de aventuri. Știam că îmi doream să scriu despre o pensiune pentru marinari cu 24 de încăperi, ca un calendar de Crăciun, un loc înconjurat de un ocean imens. Foarte încet, după multe răsturnări de situații, toată povestea mi-a apărut în fața ochilor și piesele s-au așezat la locul lor, ca și cum fuseseră acolo de la început. 3. M-a emoționat cînd eram tînără romanul Casa Spiritelor de Isabel Allende. Realismul ei magic a deschis o poartă imensă în mine, căci acesta era deja modul în care îmi priveam familia și cerul de deasupra noastră. Atingerea magică a ceva mai presus de noi există peste tot, inclusiv în Nordul îndepărtat. 4. Scriu povești despre dorința de a aparține, surprinzînd toate situațiile neașteptate pe care universul ți le scoate în cale. Nu mai e timp decît pentru iubire!
● Henrik FEXEUS (Suedia) Henrik Fexeus este un celebru scriitor și mentalist suedez, al cărui volum de debut, Arta de a citi gîndurile (traducere de Mihaela Buruiană, Editura Trei, 2014), a devenit un succes internațional, tradus în 35 de limbi și vîndut în peste un milion de exemplare la nivel global. Specialist în tehnici comportamentale și de observare și influențare a comportamentului, a continuat să publice pe acest subiect și să țină conferințe și training-uri pentru publicul larg și mediul de afaceri. Fexeus a fost nominalizat ca expert în comunicare la nivel global, iar cărțile sale pe aceste subiecte au fost folosite inclusiv de poliție și de Disney Pixar. Cel mai recent volum al lui Henrik Fexeus apărut și în limba română este Puzzle mortal (traducere de Alin Daniel Dragomir, Editura Trei, 2026).
Niciodată nu strică un pic de ciudățenie
1. Scrisul – și cititul! – au făcut întotdeauna parte din viața mea, încă de cînd am învățat cum se ține un stilou. Nu-mi pot aminti o perioadă fără să citesc sau să scriu propriile povești. Însă a trecut ceva timp pînă să realizez că este o profesie în toată regula, una pe care aș putea-o face destul de bine. 2. La fiecare carte este diferit. La unele am totul pus la punct: plot twist-urile și finalul. Scrisul devine o călătorie către acel final. În altele cunosc misterul de la început, dar nu am nici o idee cum va fi rezolvat. E mai înfricoșător, dar presupune un proces mai interesant pentru mine, ca scriitor. 3. Bună întrebare. Nu pot menționa titluri anume, dar Harlan Coben și Gillian Flynn m-au învățat că întotdeauna mai poate interveni o răsturnare de situație. Stephen King mi-a arătat cum să îmi pese de personaje (și să nu descriu cu ce sînt îmbrăcate!), Ray Bradbury cum să explorez emoțiile prin limbaj, iar William Burroughs și Jeff VanderMeer mi-au atras atenția că niciodată nu strică un pic de ciudățenie. 4. Seria Memento: suspans total, nopți albe și o căutare obsesivă a identității, a memoriei și a viselor din copilărie.
● Yrsa SIGUĐARDÓTTIR (Islanda) Yrsa Sigurðardóttir este scriitoarea aflată pe primul loc în topul romanelor crime din Islanda. Cărțile ei sînt distinse cu numeroase premii și traduse în peste 30 de limbi. A debutat în 2005 cu Ultimul ritual (traducere de Sanda Munteanu, Editura Humanitas Fiction, 2007), primul titlu din seria ajunsă bestseller internațional, avînd-o ca protagonistă pe Thóra Gudmundsdóttir. Cea mai recentă serie crime ajunsă bestseller este Black Ice, alcătuită din patru romane, fiecare construind o poveste meșteșugită și plină de răsturnările de situație pentru care Yrsa Sigurðardóttir e renumită.
Mi-am făcut ucenicia în crime fiction cu Agatha Christie
1. Am început să scriu cărți umoristice pentru copii cînd fiul meu încă nu citea, dar și pentru că cele la modă de atunci erau plictisitoare. Cred că lectura e importantă în copilărie pentru că îi învață pe cei mici despre empatie și cum să se pună în papucii altcuiva. Apoi am obosit să fiu amuzantă și am început să scriu romane polițiste și de groază pentru adulți. 2. În general, știu de la început acțiunea în linii mari, cum începe și cum se termină. Dar, pe măsură ce scriu, adaug straturi la care nu m-am gîndit inițial. E un carusel emoțional, trec de la fericire la depresie încontinuu. Momentele în care mi se pare că textul e o porcărie sînt de mare ajutor pentru că atunci caut idei pentru a îmbunătăți povestea. 3. Sînt o fană înrăită a genului horror și mi-au plăcut enorm primele cărți ale lui Stephen King: Salem’s Lot, Firestarter (Focul viu) și, bineînțeles, The Shining. Mai sînt îndrăgostită și de literatura polițistă, deși mi-e greu să identific un titlu care m-a influențat. Totuși, adolescentă fiind, mi-am făcut ucenicia în crime fiction cu Agatha Christie, ea m-a încurajat în căutările unui subiect bun, cu un final neașteptat. 4. Thrillere de atmosferă, întunecate, care se petrec în Islanda și care combină investigații criminale terifiante cu tensiune psihologică și răsturnări de situație care îți dau fiori. (Am trișat, nu pot descrie cărțile mele, așa că am apelat la ChatGPT.)
● Marie AUBERT (Norvegia) Marie Aubert s-a născut în Norvegia și s-a format în literatură și jurnalism. A debutat în ficțiune în 2016 cu Pot să-ți fiu acasă? (traducere colectivă, Casa Cărții de Știință, 2026), un volum de proză scurtă primit foarte bine de cititorii norvegieni. Primul ei roman a cîștigat în 2020 Ungdommens kritikerpris (Premiul tinerilor critici) din Norvegia și a fost nominalizat la Bokhandlerprisen (Premiul Librarilor) în același an. În 2023, Marie Aubert a fost distinsă cu Premiul literar norvegian Bjørg Vik, pentru ceea ce juriul a numit „observațiile ei foarte fine” cu ajutorul cărora demaschează „trăsăturile meschine și reprobabile” ale personajelor pe care le construiește.
E o mare diferență între povestea pe care mi-o imaginez și cea pe care o scriu
1. Am scris de cînd eram foarte tînără – la cîțiva ani după ce am învățat să citesc, cred. Pentru mine scrisul e un mod de a gîndi și de a observa. 2. De obicei știu cum încep, dar nu și cum vor evolua lucrurile pînă la final și schimb multe pe măsură ce avansez. Dacă aș avea toată intriga înainte de a mă apuca de scris nu ar mai exista nici un haz și întotdeauna e o mare diferență între povestea pe care mi-o imaginez dinainte și cea care prinde contur pe măsură ce scriu. Trebuie doar să încep să scriu despre un personaj și să văd apoi unde ajung cu el. 3. Aș putea menționa sute de titluri, dar favoritele mele sînt următoarele: Alice Munro pentru uimitoarea ei capacitate de a face din dramele existențiale povești scurte, profunde și convingătoare ale unor oameni obișnuiți. Cărțile lui Astrid Lindgren care m-au cucerit de cînd eram tînără prin adîncimile psihologice și crearea unor universuri imaginare. Junot Díaz pentru firescul exprimării și deschiderea sufletească. Autoarea daneză Helle Helle pentru umorul ei sec. 4. Oameni obișnuiți care le fac rău celor pe care îi iubesc.
● Sanna HARTNOR (Suedia) Poetă și compozitoare de muzică experimentală, Sanna Hartnor trăiește și lucrează în Malmö, în Suedia. Poezia ei vorbește despre gentrificare, materiale care nu pot fi îmblînzite, marea antică și adîncurile ei întunecate. Volumul său de debut, Hamnen (Portul, 2014), o reprezentare tragică și totodată plină de umor a unei zone rezidențiale exclusiviste, situate la malul mării, a fost distins cu Premiul „Mare Kandre” în cadrul Festivalului Internațional de Poezie de la Stockholm. Cîteva dintre poemele sale au fost traduse în limba română de scriitoarea Alina Purcaru, în cadrul unui atelier de traducere reciprocă dedicat poeților.
Simplu și profund ca un basm pentru adulți
1. Cred că toți ne naștem cu dorința de a ne exprima, de a cerceta sau de a experimenta realitatea în moduri diferite, iar copiii sînt tot mai încurajați să o facă. Apoi, după o anumită vîrstă, unii renunță. Nu a fost și cazul meu. Scrisul a fost întotdeauna ca o parte a percepției mele. Iar atunci cînd lucrurile devin cu adevărat greu de înțeles, recurg la poezie. 2. De obicei, pornesc de la o întrebare pe care nu aș putea să o înțeleg sau să o abordez ținînd un jurnal ori scriind un eseu. Cred că acea împletire a scrierii cu descoperirea se face simțită în poezie și îi conferă energie. Dacă aș ști foarte bine ce vreau să spun și aș încerca doar să transpun acel lucru în imagini, cred că poemul ar muri și s-ar transforma într-un puzzle. 3. Iată cîteva dintre titlurile care m-au inspirat cel mai mult în anii de dinaintea scrierii volumului Hammen (Portul). Din păcate nu e suficient spațiu să explic și în ce fel: Aniara (Harry Martinson), The Fillyjonk who Believed in Distasters (Tove Jansson), Species of Spaces (Georges Perec), Cosmicomics (Italo Calvino), Alphabet (Inger Christensen). 4. Simplu și profund ca un basm pentru adulți.
.jpg)
