Obsesia fericirii

Un recent studiu american a demonstrat că tendința de a evalua constant starea de fericire poate dăuna stării de bine, căutarea neîncetată a fericirii putînd avea efectul opus celui dorit. Cu alte cuvinte, potrivit studiului, publicat de American Psychological Association, obsesia pentru fericire poate duce la depresie.

Cercetarea, condusă de Felicia Zerwas, doctorandă la Universitatea Berkeley din California și în prezent cercetătoare postdoctorală la Universitatea din New York, a implicat peste 1.800 de participanți și s-a desfășurat în trei etape distincte, fiecare concepută să analizeze diferite aspecte ale legăturii dintre preocuparea pentru fericire și starea de bine.

Prima etapă a evaluat cît de des participanții își măsoară și evaluează nivelul de fericire și dacă îl compară cu standardele proprii sau cu fericirea celor din jur. Subiecții au completat un chestionar care a urmărit stabilirea unei legături între această preocupare și emoțiile negative asociate, cum ar fi dezamăgirea.

În a doua etapă, cercetătorii au urmărit reacțiile emoționale ale participanților în situații pozitive. Aceștia au fost expuși unor stimuli pozitivi sau au participat la activități plăcute, după care li s-a cerut să descrie nivelul de satisfacție și dacă s-au simțit la fel de fericiți pe cît se așteptau. Rezultatele au indicat că persoanele preocupate excesiv de fericirea lor au experimentat mai frecvent dezamăgiri, avînd așteptări foarte ridicate, care nu au fost întotdeauna împlinite.

A treia etapă a fost axată pe impactul metaemoțiilor, adică emoțiile negative asociate evaluării propriilor emoții. Participanții au completat un chestionar despre reacțiile lor în fața emoțiilor pozitive și negative. Cei care erau mai concentrați pe nivelul de fericire au manifestat mai frecvent dezamăgire sau frustrare față de propriile sentimente, ceea ce a fost corelat cu o scădere a stării generale de bine și chiar cu simptome depresive.

Cele trei etape ale cercetării au dus la concluzia că preocuparea excesivă pentru fericire nu doar că aduce dezamăgire și frustrare, dar poate să scadă starea de bine, în timp ce simpla aspirație la fericire (fără presiunea autoevaluării) este mai sănătoasă pentru psihic. Felicia Zerwas, cea care a condus studiul, a explicat acest fenomen: „Gîndirea excesivă la propriul nivel de fericire ar putea fi legată de teama de a nu fi la înălțime sau de a nu fi la fel de fericit ca ceilalți. (...) Așteptările mari de la propria fericire pot fi dăunătoare, deoarece fac mai dificilă atingerea nivelului de fericire așteptat de la un eveniment pozitiv”.

Aspirație vs obsesie

Studiul a făcut astfel distincția între două concepte des confundate: aspirația către fericire și preocuparea obsesivă pentru fericire. Conform Feliciei Zerwas și colegilor săi, aspirația către fericire, adică dorința și nu nevoia de a fi fericit, are un impact pozitiv asupra bunăstării psihice. În schimb, nevoia de fericire, preocuparea excesivă pentru nivelul de fericire și chestionarea constantă dacă sîntem sau nu fericiți au un efect dăunător. De exemplu, în timpul unui eveniment pozitiv, poate apărea dezamăgirea că nu sîntem la fel de fericiți pe cît ne-am fi imaginat.

Unul dintre mesajele-cheie ale cercetării este, potrivit cercetătorilor, importanța acceptării emoționale, cu bune și cu rele. „A-ți permite să îți simți emoțiile, fie ele pozitive sau negative, cu o atitudine de acceptare ar putea fi un instrument util în căutarea autentică a fericirii și, drept urmare, a creșterea stării de bine”, a comentat Felicia Zerwas.

Cultura fericirii

Însă azi trăim într-o veritabilă „cultură a fericirii”, în care sîntem supuși unei presiuni sociale de a fi fericiți. Fericirea nu mai este percepută ca o dorință, ci ca o nevoie, fiind sinonimă cu succesul social.

Pe de o parte, există o întreagă industrie axată pe impunerea fericirii, de la cărțile de autoajutor la cursurile ținute de un „coach” de viață, toate sugerînd că nefericirea este nu o stare normală, ci un semn de eșec personal. Pe de alta, mass-media și, în special, rețelele sociale prezintă fericirea nu ca pe o stare autentică de bine, ci ca pe o împlinire socială.

Pe platformele de socializare, majoritatea oamenilor postează momente „fericite”, prezentînd un stil de viață aparent lipsit de orice problemă. Aceste imagini, care rareori reflectă realitatea completă, induc ideea că fericirea a devenit o normă, ceea ce poate crea un sentiment de eșec nu doar pentru cei care nu se simt în mod constant fericiți, ci și pentru cei care postează zîmbete ca să ascundă nefericirea.

Fericirea Națională Brută

În Bhutan există un indice național de fericire: „Fericirea Națională Brută” (FNB). FNB-ul este considerat un soi de PIB spiritual, însă spre deosebire de acesta, care este axat pe indicatori economici, FNB-ul urmărește „bunăstarea spirituală și colectivă”. Conceptul a fost introdus în anii ’70 de către regele Jigme Singye Wangchuck al Bhutanului, care a susținut că „Fericirea Națională Brută este mai importantă decît Produsul Intern Brut”. Ideea din spatele FNB este că dezvoltarea economică trebuie să fie echilibrată cu valorile culturale, durabilitatea mediului și bunăstarea individuală.

Fericirea Națională Brută este structurată pe patru piloni fundamentali care sînt considerați esențiali pentru dezvoltarea holistică și sustenabilă: dezvoltarea socio-economică durabilă și echitabilă, conservarea culturii și tradițiilor, protejarea mediului și buna guvernare. Indicele de FNB este măsurat prin nouă domenii principale: bunăstarea psihologică, sănătatea (accesul la servicii medicale, starea fizică și mentală), utilizarea timpului (echilibrul dintre muncă și viața personală), vitalitatea comunității (nivelul de sprijin și coeziune socială), educația (accesul la educație și nivelul de alfabetizare), diversitatea culturală și reziliența (conservarea și promovarea culturii), buna guvernare (încrederea în instituții și eficiența administrației), reziliența ecologică (starea mediului și practicile de mediu), nivelul de trai (condițiile economice și de trai).

Bhutanul organizează periodic sondajul FNB, la nivel național, pentru a evalua starea de bine a populației și pentru a lua decizii politice. Cel mai recent indice de Fericire Națională Brută (FNB) din Bhutan, obținut în 2022 și publicat în 2023, a arătat o creștere semnificativă a nivelului general de fericire al populației. Indicele FNB a ajuns la valoarea de 0,781, crescînd de la 0,743 în 2010. Potrivit autorităților, acest scor reprezintă o medie națională de bunăstare, măsurată pe o scară de la 0 la 1, unde 1 ar indica o fericire ideală. Conform acestui sondaj, 48,1% din cetățenii Bhutanului cu vîrsta de 15 ani și peste aceasta se consideră fericiți, o creștere față de 40,9%, în 2010.

Pe de altă parte, contextul social și economic arată că Bhutan se confruntă cu o rată ridicată a șomajului în rîndul tinerilor, cu stagnarea creșterii economice și cu o tendință crescătoare de emigrare a tinerilor în căutarea unor oportunități mai bune.

Raportul mondial de fericire

Bhutanul nu este singura națiune care își măsoară progresul prin Fericirea Națională Brută. Evaluările internaționale privind fericirea națiunilor sînt reflectate anual în World Happiness Report. Factorii principali care contribuie la aceste clasări includ sistemele de sprijin social, nivelul scăzut de corupție și accesul ridicat la servicii de sănătate și educație, factori care influențează nivelul de satisfacție a vieții. Potrivit celui mai recent raport, în 2024 țările nordice sînt cotate ca fiind printre cele mai fericite din lume.

Finlanda ocupă primul loc, pentru al șaptelea an consecutiv, urmată îndeaproape de Danemarca și de Suedia. Totuși, țările nordice se confruntă cu o serie de probleme sociale, economice și politice. În Finlanda, economia fragilă. Datoria publică a crescut constant și este de așteptat să atingă 82% din PIB pînă în 2025. Deși rata șomajului este relativ stabilă (în jur de 7,4% în 2024), există un deficit de personal în sectoare esențiale, cum ar fi sănătatea și tehnologia, din cauza lipsei de muncitori tineri și a scăderii populației active.

Danemarca, se confruntă, de asemenea, cu rate scăzute ale natalității și o populație în curs de îmbătrînire, ceea ce pune presiune pe sistemele de asistență socială și pe piețele muncii. Migrația a devenit principala sursă de creștere a populației, însă creșterea numărului de migranți a alimentat dezbateri politice aprinse și măsuri restrictive, în special în Danemarca, unde se menține o politică strictă față de migranții non-occidentali.

În Suedia, traficul de droguri a devenit o problemă majoră. Orașele mari se confruntă din ce în ce mai mult cu o rată crescută a violenței și infracțiunilor. Grupările criminale au ajuns să controleze cartiere întregi, în care traficul de droguri provoacă deseori conflicte violente între bande. În 2023, Suedia a înregistrat un record de atacuri și explozii legate de conflictele între bande criminale. Pînă la mijlocul anului, autoritățile suedeze au raportat 109 explozii, iar violența legată de bande a crescut alarmant, afectînd inclusiv persoane nevinovate și comunitățile locale. Totodată, Suedia a ridicat nivelul de alertă teroristă la 4 din 5, ceea ce reflectă o intensificare a pregătirilor pentru a combate posibile atacuri teroriste, exacerbate de tensiunile internaționale apărute în urma unor incidente de ardere a Coranului și de reacțiile aferente acestora din partea comunităților internaționale musulmane.