Una dintre cele mai spectaculoase „operațiuni” de marketing din istorie a fost inventarea boemei. Nu cea din 1850, din Paris, ci cea din 1980, de la New York. Și fără ghilimele, pentru că chiar au inventat și au construit ceva cu totul nou. Nu numai fără vreo legătură cu boema originară, ci chiar opusul ei – dacă este să facem o comparație punct cu punct. Au păstrat doar numele, pentru că era un brand valoros și nedeținut de nimeni, fără drepturi de proprietate. Sigur, în mediile academice această construcție este numită „neo-boema”, sau „post-boema”, ca să păstreze rigoarea științifică, însă consumatorului nu-i pasă de asta. Succesul (neo)boemei a fost fulgerător și global. Și nu a fost doar o „modă”, ci expansiunea nu numai că continuă și în prezent, ci cuprinde și din ce în ce mai multe domenii, pe care cu greu le-ai fi putut asocia cu ceva boem în urmă cu nu mulți ani.
Avem oameni de marketing foarte buni în România, care au făcut minuni cu bani puțini. Iar revitalizarea unor brand-uri „adormite” e una dintre strategiile cele mai rapide și eficiente pentru ei. Fie ele punctuale, de produs, obiect, loc, fie generice, indirecte, sugestive, aluzive. Globalul „boem/boemă” a fost importat și el cu succes în România, chiar fără să fie nevoie de „localizare”, de ajustări la specificul național și la nevoile locului. Funcționează foarte bine și se dezvoltă, chiar dacă cu un decalaj de vreo 20-30 de ani față de sursă. Și boema a ajuns să dea rezultate chiar și în interiorul organizațiilor, prin mîinile și mintea unor oameni de HR cu viziune.
Evident, brand-urile locale adormite sînt cu atît de mai mare interes, iar revitalizarea unora are succes mult. Cum e și acesta, „boier – boieresc”. Tot ce e boieresc vinde bine astăzi: zacuscă, unt, pîine, plăcinte, cozonaci, nunți, botezuri, paturi, saltele, perne, plăpumi, fotolii, salamuri, șunci, pastrame...
Ca recrutor, următoarea întrebare vine de la sine: poate fi valorificat acest brand în HR? Și dacă da, cum și cît poate fi extins? Mi-a rămas în minte ce mi-a spus odată cineva, cu multă admirație, că șeful său (patronul) e un adevărat boier. Am cerut detalii, din reflex profesional. Era conte, dar pentru el tot boier ar fi fost și fără titlul formal. E elegant, șarmant, se îmbracă întotdeauna foarte frumos, indiferent unde am fi sau unde am merge. Și vorbește foarte bine, expresiv, captivant, în mai multe limbi străine. Se vede educația, de la o poștă. Cînd ne vine cineva în vizită sau cînd mergem noi, mă simt și eu mîndru, de parcă aș fi și eu elegant. Cu toții ne mîndrim, de altfel.
Și în business cum e? E un avantaj sau un dezavantaj să fii boier? Ei, aici e o discuție lungă, care ne-a împărțit în două tabere. Boierul nostru e mereu zîmbitor, tolerant, nu se grăbește prea tare. Asta place unora, dar îi îngrijorează pe alții, care ar prefera un patron mașină de făcut bani. Pentru el, desigur, dar și pentru noi toți. Ar prefera un rechin, ceva de genul ăsta, știi ce zic. Da, sigur, un rechin corect, care respectă legile, dar fără milă cînd e vorba despre business. E clar că de multe ori ar fi putut obține mai mult, dacă ar fi fost mai agresiv. Și că mulți profită de asta, chiar și dintre angajații noștri. Ceea ce-i irită pe ceilalți angajați, care ar putea profita și ei, dar nu vor.
Și nu-și dă seama de asta? Ba tocmai! Că știe foarte bine, dar zîmbește și nu face nimic. I-am atras atenția într-o zi, și, spre surprinderea mea, a zîmbit și a spus că știa, dar s-a făcut că nu observă. Și, la fel, și despre altele.
Da, păcat, că pierdeți bani în felul acesta, v-o iau alții înainte... Da și nu! Stai să vezi: tocmai pentru că e boier, putem să vindem mai scump. Fie altor boieri, fie unora care nu sînt boieri, dar au ei ceva și vor să cumpere de la un boier. Și cu furnizorii la fel, ne-au dat prețuri mai bune tocmai pentru că au vorbit cu el și nu cu altcineva. Așa că, dacă trag linie, nu sînt sigur că ce pierdem pe o parte nu cîștigăm pe alta. Însă, oricum ar fi, e mai plăcut să te conducă un boier. Eu, cel puțin, sînt mai puțin stresat și mă simt mai în siguranță.
Da, am întîlnit și eu mulți boieri de cînd fac recrutare. Și cu acte, și fără. Am ajuns să-i recunosc cu ușurință. După cum zîmbesc, în primul rînd, după cum deschid ușa, după cum sînt îmbrăcați, după cum se așază. Boierii cunosc toate codurile acelea, multe. Da, toate acelea multe și mărunte, lucruri și gesturi pe care le facem cu toții, doar că „ceilalți” nu știu că acestea sînt coduri. Și invers, îi recunosc la fel de repede pe cei care nu sînt boieri. Aceia încearcă să-ți demonstreze ceva încă înainte de a deschide gura. Boierii au marea libertate de a nu trebui să demonstreze nimic. Ei sînt boieri și asta e de ajuns.
Dar dacă vreți să faceți o verificare suplimentară, în caz că nu aveți atîta dexteritate ca mine, încercați și asta: întrebați-l dacă, după ce a părăsit job-ul și funcția, primește la fel de multe telefoane și dacă toți cei pe care-i sună îi răspund la telefon și la mesaje...
George Butunoiu este specialist în Human Resources.
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
