mă gîndesc cum să scriu: la singular, fiindcă în numele mărcii apare „Roxana Davidescu”, alături de un leu desenat în purpură de niște vechi și talentați prieteni artiști de la Cracovia, sau la plural, așa cum lucrăm de la bun început. Sîntem vechi în peisajul bijuteriei de autor. Oficial, anul viitor se fac douăzeci de ani.
așadar, faptul că sîntem două, și că ne-am născut (ce întîmplare...) în același an și în aceeași zi nu face decît să cristalizeze, ronde-bosse – uneori alert, alteori lent –, forma finală a unei podoabe.
● amintiri. 2004 – prima ieșire în lume, tîrg la Muzeului Țăranului Român, loc consacrat din anii ’90 pentru creația tradițională, dar și pentru creația urbană, pentru meșteșugul autentic, grație inspirației Irinei Nicolau și echipei muzeului. Că și orașul e un fel de sat... Am făcut atunci cîteva șiraguri, foarte altfel, care au dispărut imediat de pe taraba noastră. Desfăcuserăm pur și simplu mărgele mamei și le înșiraserăm după un cod misterios, care spulbera simetriile, intercalînd pietre semiprețioase, rășini, lemnișoare, porțelanuri. Mai tîrziu au apărut inele în monturi masive, cu pietre-divă, volume care se așezau pe mînă ca o rara avis, apoi se abandonau noului zbor. Pietrele le alegem după placul nostru, bijuteria de autor îți dă tocmai această libertate de a decide montura, pietrele, culorile, de exemplu fluoritul are nuanțe de la verde marin pînă la mov, și totul într-o singură piatră, de forma unui meteorit. Cum să-i reziști?!
E bine că se cheamă bijuterie de autor. Oricît de diverse sînt culorile și piesele topite într-o podoabă, la final se înrudesc. E același izvor. Ajung la noi povești pe zebre pietonale, cînd două fete cu mărgele se șterg venind din sensuri contrarii și, în trecere, încep să rîdă și spun: Roxana Davidescu?
● despre fragilitatea obiectului făcut de mînă, ca esență și valoare a contemporaneității. Colierele Roxana Davidescu sînt uneori caraghioase pînă dincolo de orizontul așteptat, extravagante, colorate pînă la saturație, melancolice, antice. Sînt mereu două ipostaze ale privirii – aproape-departe. Sînt o mulțime de admiratoare-departe, care spun: eu nu am atîta curaj, dar ador să le văd de la distanță. Apoi sînt fetele care vor să cucerească, să contrarieze, cu podoabe-manifest. Navigăm curajos printre stiluri și clișee, deconstruim mituri, apoi le construim în cheie contemporană. Nu reciclăm, este mereu o legănare între vechi și nou, dar nu orice piesă veche ne trezește interes. cînd am ajuns la Villa Giulia la Roma am descoperit rafinamentul bijuteriilor etrusce, ne-am privit lung și ne-am spus că sîntem pe drumul cel bun. Era în 2006.
● am expus alături de Ilias Lallaunis… În 2008, Muzeul Național de Artă al României ne invita să expunem într-o capsulă opt sau zece piese, cu prilejul finisajului expoziției marelui creator grec Ilias Lallaunis, urmată de o conferință „Despre inspirație” în bijuteria de autor. Atunci am înțeles că nu mai e joacă ce a început ca o joacă. Am avut cîteva colaborări cu designeri de modă, pe podium piesele au cu totul altă energie. Serii întregi sînt perfecte pentru scenă, teatru, operă.
● podoabele noastre poartă nume, așa prind viață. Zgardă șofrănel, Nu-mă-uita, Perle în nuc, Colier Taj-Mahal; Taraful de la Virbălău, de exemplu, ce culoare credeți că are? E un oranj-foc, aproape ca o zgardă-scumpă, dar nu este zgardă-scumpă, are bile pictate din lemn, corali mici și mari, ghinde, bambus, desenînd cercuri fastuoase în respirații adînci, care își pierd originile, se îndrăgostesc pe loc de ființa care le adoptă așa de aproape de piele, de suflet, și fug cu ea în lumea largă. Unde sînt verile de altădată?, În stuf la Sulina, Dunăre înghețată, Splendoare-n iarbă, Croazieră pe Dunăre, Fericire, Alge, După ploaie, O măslină – e un colier cu o mie de șiraguri din boabe de lemn de măslin, ei, exagerez. Astă-vară la Balcic, Toți canafii din Balcani, Pompei – dimineața, noaptea. În Gata de roșu am pus perle în toate nuanțele de roșu, în lumina apusului, preferata Renașterii. Perle de sticlă, frumos sidefate și coral natural. Greu. Angelina-balerina – aici e și mama, o prezență frumoasă, liniștită și harnică, ce ne-a fost și ne este alături în această aventură, un balet grațios între două scorpii cu imaginație fără margini. Există o lume marină care ne-a prins iremediabil în mreje. Dor de ducă, Toate pînzele sus, Ridicăm ancora, Ies din conul de umbră, Mirt, Ciulini înfloriți, Garofiță parfumată.
Alături de podoabe au crescut și haine, kimonouri, rochii-ie și caftane boierești. Cusute de mînă, cu fir de mătase, de lînă. Nu sînt tipare noi, am luat forme arhaice și le-am suprapus, nou peste vechi. Așa s-a născut kimonoul din fote vechi de la RDW 2019. Ne-am închipuit un haiku din alte culori și țesături. Dacă această piesă încă se potrivea cu florile cireșilor înfloriți? La hotarul dintre milenii – Sei Shonagon, autoarea cărții Însemnări de căpătîi, nu a mai îmbrăcat douăsprezece rînduri de kimonouri, ci doar unul singur, țesut dintr-o mătase, cu flori de aur, de culoarea coralului vechi. Cînd e întrebată de unde are țesătura, Sei Shonagon tace, zîmbind misterios... A sedus puterea poveștii.
● stări. Ajunul Ajunului – cel mai bun timp, te pregătești de sărbătoare, te primenești, zbori cu gîndul înapoi, înainte, cum va fi? E cea mai plăcută și vindecătoare așteptare. Alteori, plecăm la tîrg, nu departe, pe strada Negustori (ce potriveală) – punem în coșuri lînuri colorate, să înfășoare suflețelul cînd e frig, șiraguri, gînduri-izvoare întoarse către sine, sînt bune, mai ales în Ajun.
Spun „fete” în mod generic, clientela noastră se desenează în chipuri încrezătoare în frumusețea adîncă, serenă, care nu are legătură cu vîrsta, e acolo dorința de a străluci, puterea tăcută de a seduce, bucuria de a fi admirată, de a stîrni mirare, zîmbete.
Cînd Roxana e tristă, face cele mai puternice coliere. A fost odată un Mărțișor – a pus în el toată colecția de mărțișoare dintr-o primăvară. Roxana se gîndește tot timpul la bijuterii. Nu am auzit-o vreodată: „Nu mai știu ce să mai fac”. O aud mereu: „Nu mă pot opri! Nu mă satur!”.
Oana și Roxana Davidescu sînt surori. Roxana face bijuterie contemporană de autor și are o pasiune pentru obiecte, de la oglinzi venețiene, picioare de sofale și linguri la pipe. Din mîinile ei, acestea iau forma bijuteriilor cu o memorie gravată în materie, contribuind la o nouă identitate. Sînt completate nonșalant cu argint, aur, titan. Şi toate acestea cu grandoare și simplitate. Prezențe importante: Autor, Joya Barcelona, Premium Messe Berlin, Prêt-à-Porter Paris, RDW (Romanian Design Week). Instagram: roxanadavidescu2017; facebook: roxanadavidescuart.
Credit foto: Facebook Roxana Davidescu
