Viața fără culori ar fi mult mai ușoară decît cea pe care o trăim azi, pentru că, în primul rînd, nu ar mai exista așa de multe feluri de haine. Într-o lume în alb-negru totul s-ar asorta. Adevărul este că nimeni nu știe de ce oamenii văd în culori, însă este sigur că asta ne-a ajutat cîndva la ceva, probabil la mîncatul bananelor coapte. Supermaket-urile ne-ar vinde multe banane verzi dacă am vedea doar în gri!
În realitate culorile nu există, fiecare dintre culori fiind doar un anumit tip de lumină. Lumina are și ea proprietățile ei, una din ele fiind frecvența, iar creierul nostru a decis cîndva să dea impresia de culoare atunci cînd ne intră în ochi lumina cu o anumită frecvență. Soarele, singura sursă de lumină din sistemul solar, emite lumină cu o gamă variată de frecvențe, dar atmosfera Pămîntului lasă să treacă doar anumite frecvențe, lumină la care s-au adaptat și ochii viețuitoarelor. Lumina pe care o vede omul face parte din spectrul vizibil (noi i-am dat numele) și este cea la care atmosfera este cea mai transparentă și cea pe care o emite Soarele în cea mai mare cantitate.
Curcubeul este pur și simplu lumina Soarelui descompusă la trecerea prin apă, iar culorile lui sînt de fapt lumină cu frecvență diferită. Atunci cînd fiecare frecvență din lumina Soarelui a fost măsurată și contabilizată, s-a descoperit că lumina emisă în cea mai mare cantitate este cea care ne dă nouă senzația de verde. Soarele ar trebui să fie verde, dar pentru că și celelalte culori sînt emise în cantități relativ mari, combinația lor face ca Soarele să fie alb. Așadar, în sistemul solar avem o stea albă care ar trebui să se vadă verde. Verdele este culoarea la care ochiul nostru este cel mai bine adaptat și pe care o detectăm cel mai bine, iar acest lucru este vizibil cînd se întunecă și vedem că tot peisajul devine verde. Ultima picătură de lumină pe care ochii noștri o văd este verde.
Fiecare stea are culoarea ei, în funcție de cît de fierbinte este la suprafață. Astronomii pot afla temperatura stelelor în funcție de cum arată curcubeul lor, în funcție de tipul de lumină pe care o emit în cea mai mare cantitate. Dacă albastrul iese în evidență înseamnă că avem o stea care are zeci de mii de grade, iar în cazul roșului, o stea cu temperatura din autobuzele fără aer condiționat, aproximativ 2.000 de grade. După cum vezi, stelele fierbinți sînt albastre, iar cele roșii sînt reci, invers față de cum văd pictorii culorile. Curge apă fierbinte cînd rotești albastru la robinetul stelar. Cele mai fierbinți stele și obiecte din univers emit o lumină care este mai albastră decît albastrul, un ultraviolet care nu poate fi detectat de ochiul uman. Cele mai fierbinți obiecte nu se văd și nici cele mai reci, care emit un roșu și mai roșu, adică un infraroșu. Atunci cînd ne uităm pe cer vedem doar o selecție de stele, doar pe cele cu temperaturi între 2.000 și cîteva zeci de mii grade, adică le vedem doar pe cele mai banale. Extremele stelare sînt invizibile, spre deosebire (din păcate) de cele umane.
Din curcubeiele stelelor se poate afla și compoziția lor, tocmai pentru că lipsește lumină din anumite culori. Lumina lor este absorbită de atomii din stea și nu mai ajunge în ochii frumoși ai privitorului. Lipsurile, denumite linii spectrale, au fost catalogate și comparate cu experimente în laborator, iar asta ne-a permis să disecăm de la distanță stelele. Iată cum, din lipsa luminii, putem determina compoziția stelelor.
Chiar dacă spațiul cosmic pare întunecat, realitatea este total diferită. O fi cosmosul întunecat pentru ochii noștri, dar printre stele și galaxii circulă neîntrerupt lumină emisă la formarea Universului. Inițial, lumina avea frecvența cea mai mică, dar pentru că de atunci spațiul cosmic s-a tot întins, într-un fel lumina s-a întins și ea, iar frecvența ei a crescut. Fundalul luminos al universului se numește radiația cosmică de fundal și a fost detectată în orice direcție și în orice cotlon. Și pentru că lumina aceasta are o frecvență specifică și nu poate fi detectată de ochiul uman, putem spune că nu are culoare. Universul este plin de lumină, dar nu și de culoare.
Toată lumina pe care o putem vedea în univers este emisă de stele, iar dacă te-ai simțit vreodată inutil, tocmai ea este cheia ieșirii din depresie. Stelele sînt foarte îndepărtate de noi și lumina lor circulă timp de zeci și sute de ani pînă cînd ajunge la Pămînt. Aici, cea mai mare parte a ei se lovește de dealuri, munți, mări și oceane, de spinările vacilor care pasc, de copaci, de șosele și de acoperișurile caselor, adică se irosește. Doar cea care intră în ochii unui om este valorificată, pentru că oamenii sînt singurii care pot înțelege ce se întîmplă. Fii un om și nu mai lăsa să se irosească lumina stelelor! Privește mereu cerul, dar nu de pe trecerea de pietoni, cînd traversezi.
Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Universul exotic. Carte de recorduri astronomice, Editura Nemira, colecția Nemi, 2023.
Credit foto: Wikimedia Commons
